Si pentru ca vine week-endul si vreau sa fiti veseli intr-adevar, mai postez niste bancuri. Sa aveti cu ce sa va delectati cat timp lipsesc. Totodata va urez week-end placut si linistit!
Pe saptamana aviatoare :-))
Sotul si sotia in pat...momente toride...
EA: ia-ma salbatic, arata-mi ca esti barbat adevarat !
EL: DA! DA! DA!
EA: Spune-mi lucruri murdare !
EL: Baia, bucataria, covorul din sufragerie...
Femeile sint de trei feluri: cele cuminti - care se culca numai cu unul, curvele - care se culca cu toti, si curvele dracului - care se culca cu toti, numai cu tine nu!
Luni dimineata, vidanjorul se prezinta la ora 8 la slujba, imbracat la costum, frumos, cu cravata.
Suna telefonul. O urgenta pe teren. S-a infundat un canal.
Vidanjorul pleaca impreuna cu ajutorul sau, Vasile, ce cara lada cu scule.
Vidanjorul se baga in canal, iese plin de rahat si-i zice lui Vasile:
- Cheia de 16! Ia aer in piept, se baga din nou.
Iese iar plin de rahat, abia rasufland:
- Nu e buna, da-mi-o pe aia de 18! Iar trage aer in piept, iar intra in canal.
Iese iar...
- Nu e buna! Cheia de 20!
Iese iar, abia mai rasufland, cu rahatii curgand de pe el si ii zice ajutorului:
- Vezi ba, Vasile, daca n-o sa inveti meserie, toata viata ai sa cari lada aia cu scule!
Doua prietene virgine isi povesteau tot ce faceau . Una dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce ne-mai-virgina. Cealalta o intreaba:
- Cum e? Povesteste-mi!
- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!
Prietena sa, intrigata, intreaba:
- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
- Nuuuu!
- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?
- Da! E ca durerea de masea!
- De ce ca durerea de masea?
- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!
Diseara organizez o partida de sex in grup, vii?
- Daaa! Cati o sa fim?
- Pai, daca vii cu nevasta-ta, o sa fim 3.
Care este deosebirea intre porumbel si cocosel?
PORUMBELUL este pasarica pacii.
COCOSELUL este pacea pasaricii.
I: Cand cere un barbat mana unei femei?
R: Cand s-a saturat de a lui.
Fragment dintr-un ravas: "Draga mea, intr-o mana tin poza ta, iar cu cealalta ma gandesc la tine...!"
In toiul noptii un tip se trezeste si se duce sa faca pipi. In timp ce se usureaza se uita catre organ si zice:
- Vezi, ma, eu ma scol cand vrei tu!
O fetita se uita pe gaura cheii in camera parintilor.
La un moment dat exclama: "Si cand te gandesti ca pe mine vor sa ma duca la psihiatru pentru ca-mi sug degetul!"
- Mami, tu esti alba, tati-i alb... eu de ce sunt neagra?
- Fata mamii, la ce petrecere a fost in noaptea aia sa-i mutumesti lu' Dumnezeu ca nu latri!
Avantajul la sexul in grup este faptul ca daca ai treaba, poti sa pleci!
Un student pica la examenul de logica.
- Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota?
- Da, sigur!
- Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul.
- Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul.
- Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic.
In cimitir, groparul sapa linistit si din cand in cand mai tragea si din tigara. La un moment dat vede cum dintr-un mormant iese o mana. Sapa si fumeaza in continuare linistit. Nu dupa mult timp, din pamant iese mortul cu totul. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit. Mortul incearca sa il sperie. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit.
Vede mortul ca nu are ce sa-i faca, se indreapta spre gardul cimitirului si vrea sa sara. Dintr-o data se trezeste cu ditamai lopata dupa ceafa. Groparul:
- Mai radem, mai glumim, da' nu parasim incinta...
Mare concurs: "cea mai ermetica masina". Vin cei de la Peugeot cu ultimul model. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum testul cu pisica?
- Nu-i nimic, il facem acum. Bagam o pisica inauntru... Dupa doua zile pisica moare, nu mai avea aer.
- Intr-adevar este ermetica. Vine ultimul model de BMW, comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum se face acest test?
- Bagam o pisica inauntru... Dupa o zi pisica moare. Nu mai avea aer. Este intr-adevar cea mai ermetica masina. Vin si cei de la Logan. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Da!
- Si cum l-ati facut?
- Pai am bagat pisica inauntru si pe unde scotea capul, chituiam...
Un domn cu potofelul gras, agata la bar o tanara frumoasa. Dupa un timp ajung in apartamentul domisoarei. Pana ce tanara se pregateste, domnul vrea sa puna niste muzica, pentru atmosfera. Pe raft gaseste doar Brahms, Verdi si Ceaikovski.
− Vai, draga, asemenea muzica asculti tu?
− Ah, da, am uitat sa va spun, ca eu am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasa pagubas cu muzica dar vede cartile din biblioteca. Pe raft: Cehov, Goethe, Puskin, etc.
− Vai, draga, asemenea carti citesti tu?
− Ah, da, am omis sa va spun ca am terminat si filologia.
− Pai, bine, fato, da’ prostituata cum ai ajuns?
− Ah, printr-un mare noroc!…
Un pitic intr-un autobuz. In fata lui, in dreptul usii, o blonda super dotata. Piticu' o intreaba:
- Nu va suparati domnisoara, va dati jos? La care blonda se intoarce la el si ii zice:
- Da.
- Cu ce, ca miroase frumos...
O tipa si un tip stateau de vorba.
Ea se prezinta:
- Ma cheama Carmen
- Ce nume frumos, mama dumneavoastra a avut inspiratie când vi l-a dat!
- Nu, mi l-am dat singura, pentru ca îmi plac masinile si barbatii... Car... + Men.
Curioasa, ea întreaba:
- Dar pe tine cum te cheama?
- Beerfuck ...
vineri, 29 octombrie 2010
Rasul, sanatate curata!
Rasul intr-adevar e sanatate curata, asa ca azi m-am gandit ca pe moment ar fi bine sa termin cu carcotelile :-))...oricum e week-end si merita sa ne binedispunem umpic. Asa ca, am hotarat ca azi e momentul pentru o faza hazlie de buna dimineata si cautand prin mailuri am gasit ceva haios...
Pentru asta trebuie sa-i multumesc Marianei, o prietena care-mi "furnizeaza" aproape zilnic bunadispozitie de la prima ora...:-))
Dragul meu sotior,
Inainte sa te intorci din deplasare, vreau sa-ti povestesc despre micul accident pe care l-am avut cu camioneta pickup-ul la intrarea in garaj.
Din fericire, nu e nimic strasnic, eu sunt bine asa ca te rog sa nu iti faci griji pentru mine.
Ma intorceam azi din magazin si la intrarea in garaj, din greseala, in loc de frana, am apasat pe acceleratie.
Poarta garajului e putin stricata, iar masina mea s-a oprit cand s-a ciocnit putin de masina ta.
Mie imi pare foarte rau de cele intamplate, dar stiindu-te bun la inima, sunt sigura ca ma vei ierta.
Stii cat de tare te iubesc si cat de mult imi lipsesti, iubitule!
Iti trimit fotografia garajului.
De-abia astept sa te strang in brate!
Sotioara ta iubita!
P.S. Te-a sunat amanta..
Pentru asta trebuie sa-i multumesc Marianei, o prietena care-mi "furnizeaza" aproape zilnic bunadispozitie de la prima ora...:-))
Dragul meu sotior,
Inainte sa te intorci din deplasare, vreau sa-ti povestesc despre micul accident pe care l-am avut cu camioneta pickup-ul la intrarea in garaj.
Din fericire, nu e nimic strasnic, eu sunt bine asa ca te rog sa nu iti faci griji pentru mine.
Ma intorceam azi din magazin si la intrarea in garaj, din greseala, in loc de frana, am apasat pe acceleratie.
Poarta garajului e putin stricata, iar masina mea s-a oprit cand s-a ciocnit putin de masina ta.
Mie imi pare foarte rau de cele intamplate, dar stiindu-te bun la inima, sunt sigura ca ma vei ierta.
Stii cat de tare te iubesc si cat de mult imi lipsesti, iubitule!
Iti trimit fotografia garajului.
De-abia astept sa te strang in brate!
Sotioara ta iubita!
joi, 28 octombrie 2010
Chat
Bune sa va fie inimile!
Azi vom aborda un subiect interesant. Ar fi de brodat pe marginea acestui subiect ani buni...numai ca poate sunt prea putini cei interesati de o "disectie" a chaturilor. Ar fi o placere pentru mine sa discut cu un psiholog, chiar si cu un psihiatru bun (pentru ca stiu bine ce zic...studiul personajelor care populeaza chaturile actuale ar putea sa constituie, linistit, subiect de teza doctorala), sa "disecam" putin fiecare personaj in parte...cred ca ar fi extrem de amuzant si interesant!
E un amalgam de oameni tineri, de varta a doua si chiar a treia...unii care intra pentru socializare, altii pur si simplu din plictiseala, pentru altii e destindere curata, iar alta categorie si nu ultima, sunt cei care intra acolo sa-si verse frustrarile de zi cu zi, sa refuleze si sa improaste cu mizerii peste userii aparent linistiti. Si zic aparent, pentru ca si dintre cei pomeniti anterior, unii raman in continuare relaxati, in timp ce altii riposteaza...
Interesant amalgam...
In alta ordine de idei, userii chaturilor se impart in doua mari categorii:
1) Unii care pun suflet;
2) Altii mai "miserupisti", mai indiferenti la tot ce se intampla in jurul lor.
Totusi, aceste chaturi, pot sa devina destul de periculoase...
Studiind putin subiectii, pentru a vedea ce pericole ne pot paste pe aceste canale de socializare, am constatat ca unii au fost "furati" de sume importante de bani (creduli din fire, au "cumparat" laptopuri si alte chestii de la alti useri, trimitand banii inainte de a vedea produsul - produs care bine'nteles, n-a mai vost vazut niciodata). Alti useri, singuri si in cautarea jumatatii, au pus suflet si s-au indragostit orbeste de un nick...sa zicem ca acestia nu sunt foarte pagubiti. Decat o mica parte dintre ei...si va explic de ce. Au fost chiar cazuri, cunosc detalii chiar (prefer insa sa nu postez aici asa ceva, din respect pentru ei si familiile lor), useri care s-au aventurat orbeste la blind date-uri si care nu s-au mai intors acasa...intalnirea finalizandu-se cu omor sau sinucidere...
Altii dintre cei care pun suflet, au familii, copii si pur si simplu renunta la tot pentru o iluzie...spun iluzie, pentru ca in marea majoritate a cazurilor, au ghinionul de a intalni persoane indiferente sau doar cu chef de viata si "pofta de joaca"...
TRIST, dar adevarat! S-au intamplat cazuri...
Un alt lucru trist, comun pe chaturi, este aparitia personajelor ciudate. Sunt oameni care pur si simplu nu au viata reala, decat virtuala. Un exemplu care vi-l pot da...este barbat singur, plecat in lumea larga, in jur la 50 de ani care intra deodata cu 5 nick-uri. Numarul clonelor a fost dat aleator...de multe ori depasind aceasta cifra. In fine, ceea ce conteaza nu este numarul clonelor, ci faptul ca fiecare clona are personalitate diferita. Unul e dragut si linistit, altul isteric, injurand si jignind tot ce prinde in cale, o alta clona se "iubeste" prin privat :-)), iar alta rade si glumeste cu ceilalti useri. Totul se petrece deodata, cateva ore/zi, uneori zi si noapte pana userul adoarme cu capul pe tastaura...sunt useri care comenteaza chiar ca s-ar fi laudat printre altele ca detine in casa 7 calculatoare si sta pe chat de pe toate deodata.
TRIST...foarte trist...cum sta in libertate asemenea personaj? Chiar nu-l vede nimeni sa-l ajute? Sa-l interneze cu scopul unui tratament minimal macar...
O alta categorie de useri, frustrati fiind acasa, la scoala, la locurile de munca, intra efectiv pentru a scapa de frustrari pe chat...astia se vad de la cale de-o posta! Intra, se iau de toata lumea, ei sunt cei mai buni, restul sunt "varza", jignesc si injura ca la usa cortului, incepand cu mamele userilor linistiti si terminand cu mortii familiilor acestora (facandu-i fericiti pe toti!) :-))).
Userii simpatici si relativ normali :)) din fericire exista si aceasta categorie...care intra pe chaturi doar pentru socializare si relaxare, refuzand in general discutiile private si socializand pe main, alaturi de alti useri. Acestia sunt de regula inofensivi, induc o stare de bine si se tin de glume inteligente. Dar aceasta categorie este pe cale de disparitie, fiind predominanta pe chaturile anilor 2000-2005...
De regula acesti useri sunt "atacati" si "haituiti" de categoriile descrise putin mai sus. Unii dintre acesti useri, ii ignora si-si vad linistiti de ale lor in continuare. Altii riposteaza, in speranta ca vor scapa de userii "capuse" sau "vampiri", care pur si simplu se hranesc cu energiile lor pozitive, emanand doar energii negative in schimb...
Atat doar pentru azi...desi lucrurile sunt mult mai complexe...astept comentariile, eventual observatiile voastre cu privire la aceste canale de socializare...
Azi vom aborda un subiect interesant. Ar fi de brodat pe marginea acestui subiect ani buni...numai ca poate sunt prea putini cei interesati de o "disectie" a chaturilor. Ar fi o placere pentru mine sa discut cu un psiholog, chiar si cu un psihiatru bun (pentru ca stiu bine ce zic...studiul personajelor care populeaza chaturile actuale ar putea sa constituie, linistit, subiect de teza doctorala), sa "disecam" putin fiecare personaj in parte...cred ca ar fi extrem de amuzant si interesant!
E un amalgam de oameni tineri, de varta a doua si chiar a treia...unii care intra pentru socializare, altii pur si simplu din plictiseala, pentru altii e destindere curata, iar alta categorie si nu ultima, sunt cei care intra acolo sa-si verse frustrarile de zi cu zi, sa refuleze si sa improaste cu mizerii peste userii aparent linistiti. Si zic aparent, pentru ca si dintre cei pomeniti anterior, unii raman in continuare relaxati, in timp ce altii riposteaza...
Interesant amalgam...
In alta ordine de idei, userii chaturilor se impart in doua mari categorii:
1) Unii care pun suflet;
2) Altii mai "miserupisti", mai indiferenti la tot ce se intampla in jurul lor.
Totusi, aceste chaturi, pot sa devina destul de periculoase...
Studiind putin subiectii, pentru a vedea ce pericole ne pot paste pe aceste canale de socializare, am constatat ca unii au fost "furati" de sume importante de bani (creduli din fire, au "cumparat" laptopuri si alte chestii de la alti useri, trimitand banii inainte de a vedea produsul - produs care bine'nteles, n-a mai vost vazut niciodata). Alti useri, singuri si in cautarea jumatatii, au pus suflet si s-au indragostit orbeste de un nick...sa zicem ca acestia nu sunt foarte pagubiti. Decat o mica parte dintre ei...si va explic de ce. Au fost chiar cazuri, cunosc detalii chiar (prefer insa sa nu postez aici asa ceva, din respect pentru ei si familiile lor), useri care s-au aventurat orbeste la blind date-uri si care nu s-au mai intors acasa...intalnirea finalizandu-se cu omor sau sinucidere...
Altii dintre cei care pun suflet, au familii, copii si pur si simplu renunta la tot pentru o iluzie...spun iluzie, pentru ca in marea majoritate a cazurilor, au ghinionul de a intalni persoane indiferente sau doar cu chef de viata si "pofta de joaca"...
TRIST, dar adevarat! S-au intamplat cazuri...
Un alt lucru trist, comun pe chaturi, este aparitia personajelor ciudate. Sunt oameni care pur si simplu nu au viata reala, decat virtuala. Un exemplu care vi-l pot da...este barbat singur, plecat in lumea larga, in jur la 50 de ani care intra deodata cu 5 nick-uri. Numarul clonelor a fost dat aleator...de multe ori depasind aceasta cifra. In fine, ceea ce conteaza nu este numarul clonelor, ci faptul ca fiecare clona are personalitate diferita. Unul e dragut si linistit, altul isteric, injurand si jignind tot ce prinde in cale, o alta clona se "iubeste" prin privat :-)), iar alta rade si glumeste cu ceilalti useri. Totul se petrece deodata, cateva ore/zi, uneori zi si noapte pana userul adoarme cu capul pe tastaura...sunt useri care comenteaza chiar ca s-ar fi laudat printre altele ca detine in casa 7 calculatoare si sta pe chat de pe toate deodata.
TRIST...foarte trist...cum sta in libertate asemenea personaj? Chiar nu-l vede nimeni sa-l ajute? Sa-l interneze cu scopul unui tratament minimal macar...
O alta categorie de useri, frustrati fiind acasa, la scoala, la locurile de munca, intra efectiv pentru a scapa de frustrari pe chat...astia se vad de la cale de-o posta! Intra, se iau de toata lumea, ei sunt cei mai buni, restul sunt "varza", jignesc si injura ca la usa cortului, incepand cu mamele userilor linistiti si terminand cu mortii familiilor acestora (facandu-i fericiti pe toti!) :-))).
Userii simpatici si relativ normali :)) din fericire exista si aceasta categorie...care intra pe chaturi doar pentru socializare si relaxare, refuzand in general discutiile private si socializand pe main, alaturi de alti useri. Acestia sunt de regula inofensivi, induc o stare de bine si se tin de glume inteligente. Dar aceasta categorie este pe cale de disparitie, fiind predominanta pe chaturile anilor 2000-2005...
De regula acesti useri sunt "atacati" si "haituiti" de categoriile descrise putin mai sus. Unii dintre acesti useri, ii ignora si-si vad linistiti de ale lor in continuare. Altii riposteaza, in speranta ca vor scapa de userii "capuse" sau "vampiri", care pur si simplu se hranesc cu energiile lor pozitive, emanand doar energii negative in schimb...
Atat doar pentru azi...desi lucrurile sunt mult mai complexe...astept comentariile, eventual observatiile voastre cu privire la aceste canale de socializare...
marți, 26 octombrie 2010
Mobbing sau stress la locul de munca?
Un fenomen care a existat din totdeauna, dar in ultima vreme a luat, intr-adevar, amploare. Lumea se plange din ce in ce mai des de asa ceva si pot sa va spun ca si eu am trecut prin asta.
Una este cand stresul este provocat de sef (desi nici el nu are nici un drept s-o faca) si alta e cand se trezesc niste "somitati", colegi de servici de aceeasi varsta sau chiar mai tineri sa streseze in dreapta si in stanga lor.
In primul caz, cand seful streseaza angajatii (si zic eu ca n-are absolut nici un drept s-o faca), acestia se lasa terorizati pentru simplu fapt ca le este frica. Frica nu duce la nimic bun, dimpotriva...s-a constatat ca un om in somaj este mult mai sanatos din punct de vedere psihic decat un om terorizat la locul de munca. Dupa parerea mea, numai un sef idiot ar putea sa faca asa ceva.
In primul caz, cand seful nu este multumit de angajat, normal ar fi sa-l concedieze si sa-si ia pe cineva mai bun profesional. Este din cale-afara de stupid sa stresezi un angajat bun, care-si vede de treaba si pe care te poti baza ca sef. Parerea mea este ca acei sefi care fac asta (si mai ales in domeniul privat), ar trebui sa mearga sa-si faca ei in primul rand un control...psihologic, psihiatric...
Oare cand vor intelege ca nu au nici un drept sa actioneze (in rau) asupra sanatatii angajatilor. CONCEDIATI-I idiotilor daca nu sunteti multumiti de ei! Nu-i stresati, ca stressul provoaca o multitudine de boli, uneori chiar moartea. Si nu aveti dreptul asta asupra nimanui. Nu veniti cu idei de genul "daca nu e multumit, sa-si dea demisia si sa plece"...da' voi de ce mama zmaului sunteti in functia aia??? Ca alergati ca turbatii dupa o functie de manager...si in 90% din cazuri, dovediti doar incapabilitate si un management defectuos. Ia mai treceti si voi cel putin o data pe an la cate un consult la nenea doctorul...ca 100% aveti bubitsa la cap cei care practicati mobbingul.
Orice sef normal, realizeaza ca stresand un angajat (psihic), ii reduce randamentul cu minim 50%. Nu-i stresati, ci pedepsiti-i!Insa numai atunci cand gresesc si doar pentru ceea ce au gresit. Doar asa va stii un angajat ca face buba daca mai pune manutsa pe sobita fierbinte si se va feri sa greseasca a doua oara in acelasi fel. Va invata ceva din asta si sunt convinsa ca vor evita sa va mai supere cu aceleasi probleme...
In al doilea caz... O ABSURDITATE...colegii intre ei sa se woota psihic reciproc...aici exista un singur motiv. Cel slab pregatit profesional (ca daca era bun, nu avea probleme in a se face remarcat), deci "somitatea" dintr-o firma, va ataca psihic, constiincios, pe oricine, care dupa umila lui parere, reprezinta un potential concurent la promovare in functie sau marire de salar. Cum va aparea un coleg mai bun, mai bine pregatit, mai onest, javra ordinara va incepe sa-l muste de cur sistematic si constiincios. De ce? Acel coleg va fi o piedica in calea "dezvoltarii lui profesionale", in calea "succesului sau", in "cariera sa"...
Poi fratilor care va plangeti de stress...nu uitati sa-i priviti in primul rand exact cum i-am descris eu aici. NISTE RATATI...ca un om serios are treaba la servici, nu se tine de barfe si dat la harlet sa sape groapa altuia de dimineata pana la sfarsitul programului. Nu va mai plangeti ca sunteti mai slabi decat niste ratati profesional, care fac carpe de sters pe jos din domniile voastre.
Am trecut prin asa ceva...mai degraba "o tentativa"...pentru ca am pus lucrurile la punct din buna vreme. N-am asteptat sa mi se catere in cap si sa-si faca cuib acolo, sa se instaleze comod precum gaina-n cuibar...
In sensul asta am sa va dau niste mici idei (nu le numesc sfaturi, pentru ca e departe de mine ideea de a da sfaturi cuiva care nu le cere), care sper sa functioneze si la voi, asa cum au functionat la mine.
a) Tineti minte si nu uitati...sefilor NU LE PLAC plangaciosii!!! Decat sa mergeti sa parati la sef, mai bine taiati-va un deget!
b) Faceti un tzarc imaginar in jurul vostru. Imaginati-va un gard de jur-imprejurul vostru la aprox. 1 m...spatiul vostru vital...si "plezniti" cu incredere orice "gaina" care vrea sa se catzere sau sa sara gardul la dumneavoastra. Cum se face acest lucru? Simplu! Cu bun simt (ca il aveti si tocmai de bunul vostru simt profita somitatile cand va sug sangele ca vampirii si va lasa lati, galbeni ca ceara si fara vlaga pe podea).
In primul rand, salutati cu respect si pretindeti respect. Iti fi colegi de serviciu, da' mucea care e cu cel putin 10 ani mai tanar decat dumneavoastra si obraznic pe deasupra, "somitatea" de bani gata si fara pic de experienta profesionala, trebuie sa va salute cu respect, nu sa va traga zilnic de elasticul de la chiloti! Ca astia cam asa sunt...asa procedeaza. In al doilea rand, nu ascultati nimic ce tine de barfa unui coleg/ colega...intotdeauna lamuriti-va personal de fiecare coleg de servici. Oamenii sunt rautaciosi si lucrurile poate ca nu stau chiar asa cum le auziti dumneavoastra. IN NICI UN CAZ nu acceptati barfe la servici...pe cat posibil evitati orice discutie ce nu tine de profesional. Incercati, mai ales la inceput pana cand va cunoasteti colegii, sa aveti cu acestia doar discutii profesionale...sau legate despre nimicuri. Barfitorii sunt primii care va trag de limba si apoi profita de orice amanunt despre dumneavoastra. Cand nu scapati de "scaieti", faceti ordine de fata cu restul colegilor sau cu seful...nu in privat (pentru ca un nesimtit va va rade in fata intre 4 ochi). LUATI ATITUDINE! Indepartati-i fara sa va fie jena de lucrul asta. Atitudinea dumneavoastra conteaza...si orice sef tine cont de atitudinea angajatului. Dovediti ca aveti coloana vertebrala, ca aveti de lucru la servici (nu doar barfe si discutii) si veti vedea ca toata lumea va va respecta si in nici un caz nu vor avea curaj sa va streseze. Asta patesc doar oamenii slabi. Nu uitati asta!
Bafta mare!!!
Una este cand stresul este provocat de sef (desi nici el nu are nici un drept s-o faca) si alta e cand se trezesc niste "somitati", colegi de servici de aceeasi varsta sau chiar mai tineri sa streseze in dreapta si in stanga lor.
In primul caz, cand seful streseaza angajatii (si zic eu ca n-are absolut nici un drept s-o faca), acestia se lasa terorizati pentru simplu fapt ca le este frica. Frica nu duce la nimic bun, dimpotriva...s-a constatat ca un om in somaj este mult mai sanatos din punct de vedere psihic decat un om terorizat la locul de munca. Dupa parerea mea, numai un sef idiot ar putea sa faca asa ceva.
In primul caz, cand seful nu este multumit de angajat, normal ar fi sa-l concedieze si sa-si ia pe cineva mai bun profesional. Este din cale-afara de stupid sa stresezi un angajat bun, care-si vede de treaba si pe care te poti baza ca sef. Parerea mea este ca acei sefi care fac asta (si mai ales in domeniul privat), ar trebui sa mearga sa-si faca ei in primul rand un control...psihologic, psihiatric...
Oare cand vor intelege ca nu au nici un drept sa actioneze (in rau) asupra sanatatii angajatilor. CONCEDIATI-I idiotilor daca nu sunteti multumiti de ei! Nu-i stresati, ca stressul provoaca o multitudine de boli, uneori chiar moartea. Si nu aveti dreptul asta asupra nimanui. Nu veniti cu idei de genul "daca nu e multumit, sa-si dea demisia si sa plece"...da' voi de ce mama zmaului sunteti in functia aia??? Ca alergati ca turbatii dupa o functie de manager...si in 90% din cazuri, dovediti doar incapabilitate si un management defectuos. Ia mai treceti si voi cel putin o data pe an la cate un consult la nenea doctorul...ca 100% aveti bubitsa la cap cei care practicati mobbingul.
Orice sef normal, realizeaza ca stresand un angajat (psihic), ii reduce randamentul cu minim 50%. Nu-i stresati, ci pedepsiti-i!Insa numai atunci cand gresesc si doar pentru ceea ce au gresit. Doar asa va stii un angajat ca face buba daca mai pune manutsa pe sobita fierbinte si se va feri sa greseasca a doua oara in acelasi fel. Va invata ceva din asta si sunt convinsa ca vor evita sa va mai supere cu aceleasi probleme...
In al doilea caz... O ABSURDITATE...colegii intre ei sa se woota psihic reciproc...aici exista un singur motiv. Cel slab pregatit profesional (ca daca era bun, nu avea probleme in a se face remarcat), deci "somitatea" dintr-o firma, va ataca psihic, constiincios, pe oricine, care dupa umila lui parere, reprezinta un potential concurent la promovare in functie sau marire de salar. Cum va aparea un coleg mai bun, mai bine pregatit, mai onest, javra ordinara va incepe sa-l muste de cur sistematic si constiincios. De ce? Acel coleg va fi o piedica in calea "dezvoltarii lui profesionale", in calea "succesului sau", in "cariera sa"...
Poi fratilor care va plangeti de stress...nu uitati sa-i priviti in primul rand exact cum i-am descris eu aici. NISTE RATATI...ca un om serios are treaba la servici, nu se tine de barfe si dat la harlet sa sape groapa altuia de dimineata pana la sfarsitul programului. Nu va mai plangeti ca sunteti mai slabi decat niste ratati profesional, care fac carpe de sters pe jos din domniile voastre.
Am trecut prin asa ceva...mai degraba "o tentativa"...pentru ca am pus lucrurile la punct din buna vreme. N-am asteptat sa mi se catere in cap si sa-si faca cuib acolo, sa se instaleze comod precum gaina-n cuibar...
In sensul asta am sa va dau niste mici idei (nu le numesc sfaturi, pentru ca e departe de mine ideea de a da sfaturi cuiva care nu le cere), care sper sa functioneze si la voi, asa cum au functionat la mine.
a) Tineti minte si nu uitati...sefilor NU LE PLAC plangaciosii!!! Decat sa mergeti sa parati la sef, mai bine taiati-va un deget!
b) Faceti un tzarc imaginar in jurul vostru. Imaginati-va un gard de jur-imprejurul vostru la aprox. 1 m...spatiul vostru vital...si "plezniti" cu incredere orice "gaina" care vrea sa se catzere sau sa sara gardul la dumneavoastra. Cum se face acest lucru? Simplu! Cu bun simt (ca il aveti si tocmai de bunul vostru simt profita somitatile cand va sug sangele ca vampirii si va lasa lati, galbeni ca ceara si fara vlaga pe podea).
In primul rand, salutati cu respect si pretindeti respect. Iti fi colegi de serviciu, da' mucea care e cu cel putin 10 ani mai tanar decat dumneavoastra si obraznic pe deasupra, "somitatea" de bani gata si fara pic de experienta profesionala, trebuie sa va salute cu respect, nu sa va traga zilnic de elasticul de la chiloti! Ca astia cam asa sunt...asa procedeaza. In al doilea rand, nu ascultati nimic ce tine de barfa unui coleg/ colega...intotdeauna lamuriti-va personal de fiecare coleg de servici. Oamenii sunt rautaciosi si lucrurile poate ca nu stau chiar asa cum le auziti dumneavoastra. IN NICI UN CAZ nu acceptati barfe la servici...pe cat posibil evitati orice discutie ce nu tine de profesional. Incercati, mai ales la inceput pana cand va cunoasteti colegii, sa aveti cu acestia doar discutii profesionale...sau legate despre nimicuri. Barfitorii sunt primii care va trag de limba si apoi profita de orice amanunt despre dumneavoastra. Cand nu scapati de "scaieti", faceti ordine de fata cu restul colegilor sau cu seful...nu in privat (pentru ca un nesimtit va va rade in fata intre 4 ochi). LUATI ATITUDINE! Indepartati-i fara sa va fie jena de lucrul asta. Atitudinea dumneavoastra conteaza...si orice sef tine cont de atitudinea angajatului. Dovediti ca aveti coloana vertebrala, ca aveti de lucru la servici (nu doar barfe si discutii) si veti vedea ca toata lumea va va respecta si in nici un caz nu vor avea curaj sa va streseze. Asta patesc doar oamenii slabi. Nu uitati asta!
Bafta mare!!!
joi, 21 octombrie 2010
Toate-s vechi si noua toate...
Pilotii orbi, articol publicat de Mircea Eliade, in ziarul Vremea, 1937
"Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.
Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.
Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.
Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal.
Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]
Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!
Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.
Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.
Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.
Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.
…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.
Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…
Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
"Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche)"
"Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.
Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.
Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.
Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal.
Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]
Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!
Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.
Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.
Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.
Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.
…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.
Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…
Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
"Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche)"
marți, 19 octombrie 2010
Mneata buna!
Azi o sa va prezint, din nou, un subiect care nu-mi face absolut nici o placere...la fel cu cel din primavara, referitor la TAROM.
Eu inteleg ca nu sunt bani in Romania, dar cu atat mai mult...asta inseamna ca tuturor ne e greu. CFR-ul in schimb, in afara de faptul ca majoreaza an de an pretul biletelor, cu nesimtire, nu ofera nimic in schimb. Nici un serviciu...ba mai mult, te trezesti si furat, chiar de catre angajatii lor. Si am sa va povestesc cum...
Calatorind la vagon de dormit (clasa I), din orasul X pana in Bucuresti (dus-intors), o cunostinta de-a mea, a simtit pe propria-i piele puterea indolentei...
A urcat in tren, a dat biletele unui conductor si a mers linistit la cuseta sa se intinda...ca doar de-aia a platit 250 lei dus-intors, intelegandu-se cu nasul sa-l trezeasca in orasul X. Am inteles ca asta se face de obicei (doar de-aia iti ia nasul beletele la urcarea in tren)...nu e la mica intelegere.
Bine-nteles ca a fost lasat sa doarma, nu l-a deranjat nimeni in orasul X (noroc ca uneori functioneaza ceasul biologic, cunostinta mea "facand ochi" exact in gara cu pricina - norocul lui). Cand a parasit cuseta si a dat nas in nas cu nasul, acesta si-a cerut mii de scuze ca a "uitat" si in momentul cand i s-a cerut biletul (ca doar era pentru decont, in interes de serviciu), nasul a recunoscut ca nu-l mai are...nici vorba...ca l-a dat unor "domni" care au plecat deja, ba ca din greseala...ca era "lipit" de al altora...
Deci, in concluzie (ca nu mai are rost sa povestim discutii), astea sunt serviciile CFR-ul la pret de bilet de avion! Rau am ajuns fratilor...calatoriti cu incredere cu CFR-ul...
Cum era reclama aia la FNI? "Dormiti linistiti...FNI-ul are grija de banii dumneavoastra!" Asa si cu CFR-ul...
Eu inteleg ca nu sunt bani in Romania, dar cu atat mai mult...asta inseamna ca tuturor ne e greu. CFR-ul in schimb, in afara de faptul ca majoreaza an de an pretul biletelor, cu nesimtire, nu ofera nimic in schimb. Nici un serviciu...ba mai mult, te trezesti si furat, chiar de catre angajatii lor. Si am sa va povestesc cum...
Calatorind la vagon de dormit (clasa I), din orasul X pana in Bucuresti (dus-intors), o cunostinta de-a mea, a simtit pe propria-i piele puterea indolentei...
A urcat in tren, a dat biletele unui conductor si a mers linistit la cuseta sa se intinda...ca doar de-aia a platit 250 lei dus-intors, intelegandu-se cu nasul sa-l trezeasca in orasul X. Am inteles ca asta se face de obicei (doar de-aia iti ia nasul beletele la urcarea in tren)...nu e la mica intelegere.
Bine-nteles ca a fost lasat sa doarma, nu l-a deranjat nimeni in orasul X (noroc ca uneori functioneaza ceasul biologic, cunostinta mea "facand ochi" exact in gara cu pricina - norocul lui). Cand a parasit cuseta si a dat nas in nas cu nasul, acesta si-a cerut mii de scuze ca a "uitat" si in momentul cand i s-a cerut biletul (ca doar era pentru decont, in interes de serviciu), nasul a recunoscut ca nu-l mai are...nici vorba...ca l-a dat unor "domni" care au plecat deja, ba ca din greseala...ca era "lipit" de al altora...
Deci, in concluzie (ca nu mai are rost sa povestim discutii), astea sunt serviciile CFR-ul la pret de bilet de avion! Rau am ajuns fratilor...calatoriti cu incredere cu CFR-ul...
Cum era reclama aia la FNI? "Dormiti linistiti...FNI-ul are grija de banii dumneavoastra!" Asa si cu CFR-ul...
luni, 18 octombrie 2010
Gura Leului
Nu sunt doar nascuta in zodia leului, ci dupa cum bine vedeti, ca planta, sunt Gura Leului...deci leoaica 100% (pur sange)...
Ce se zice in general despre cei care sunt reprezentati de Gura Leului...
"Pozna" este prenumele lor, dar primul nume este "prieten". Aceste persoane sunt suficient de glumete si le place sa binedispuna alte persoane...:-))
Voi ce "flori" sunteti? :-)
Ce se zice in general despre cei care sunt reprezentati de Gura Leului...
"Pozna" este prenumele lor, dar primul nume este "prieten". Aceste persoane sunt suficient de glumete si le place sa binedispuna alte persoane...:-))
Voi ce "flori" sunteti? :-)
joi, 14 octombrie 2010
In avion :-))
In avion, la business class, o doamna e asezata langa un domn.
La un moment dat ea incepe sa stranute si de fiecare data incepe sa tremure din tot corpul, dupa care isi sterge delicat nasul.
Istoria se repeta de mai multe ori, pana cand domnul intervine:
- Ma scuzati, nu vreau sa va deranjez dar nu ma pot abtine sa nu va intreb... De ce tremurati asa de tare de fiecare data cand stranutati?
- Pentru ca sufar de o boala foarte rara. De fiecare data cand stranut, am un orgasm.
La care domnul, un pic jenat ca nu a mai auzit de asemenea boala, o intreaba grijuliu:
- Si luati ceva?
- Da, PIPER !...
La un moment dat ea incepe sa stranute si de fiecare data incepe sa tremure din tot corpul, dupa care isi sterge delicat nasul.
Istoria se repeta de mai multe ori, pana cand domnul intervine:
- Ma scuzati, nu vreau sa va deranjez dar nu ma pot abtine sa nu va intreb... De ce tremurati asa de tare de fiecare data cand stranutati?
- Pentru ca sufar de o boala foarte rara. De fiecare data cand stranut, am un orgasm.
La care domnul, un pic jenat ca nu a mai auzit de asemenea boala, o intreaba grijuliu:
- Si luati ceva?
- Da, PIPER !...
miercuri, 13 octombrie 2010
Octombrie 2010
Aceasta luna are 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Se spune ca asta se intampla odata la 823 de ani.
Uite la ce sunt bune comentariile. Un "anonim" (nu s-a semnat) mi-a lasat un comentariu...cica in IANUARIE 2010 a fost la fel: 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Am verificat si asa este.
Deci presa (ziare, radio...bla, bla, bla) care in prima faza imprastie zvonuri cu 823 de ani, iar apoi 550 ani, ar fi mai bine sa-si caute de lucru la o ferma. Macar s-ar mai produce si in Romania ceva.
Multumesc "Anonim" :-)) si te mai astept cu comentarii...
Uite la ce sunt bune comentariile. Un "anonim" (nu s-a semnat) mi-a lasat un comentariu...cica in IANUARIE 2010 a fost la fel: 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Am verificat si asa este.
Deci presa (ziare, radio...bla, bla, bla) care in prima faza imprastie zvonuri cu 823 de ani, iar apoi 550 ani, ar fi mai bine sa-si caute de lucru la o ferma. Macar s-ar mai produce si in Romania ceva.
Multumesc "Anonim" :-)) si te mai astept cu comentarii...
marți, 12 octombrie 2010
SEARA MARAMURESEANA, Club ETNO, Cluj-Napoca
Asa cum v-am pomenit si in luna martie, Club Etno Cluj organizeaza seri maramuresene. Odata cu inceperea anului universitar 2010 - 2011, respectiv inceputul lunii octombrie, au inceput din nou serile maramuresene care au un succes terbil, mai ales, in randurile studentilor. E o petrecere frumoasa, cu cantece si dansuri maramuresene, la care participa foarte multi tineri, care dovedesc ca nu au uitat de tot obiceiurile si dansurile populare, nu ignora muzica populara, ci dimpotriva...ca se simt bine nu doar in discoteci si cluburi de noapte, ci si la o seara de joc maramuresean.
Felicitari atat conducerii Clubului Etno ca s-au gandit sa organizeze asa ceva (dovedeste un management bun, o gandire optimista pe timp de criza, pentru ca trebuie sa recunosc, clubul a fost ocupat in procent de 100%), cat si tinerilor prezenti la aceste evenimente, care iubesc muzica si dansul popular si nu renunta la acestea in favoarea muzicii rock, house, disco, etc...
In rest, poze...
Dupa o seara maramureseana, unde curg carafele cu vin...lumea se vede cam asa :))
Felicitari atat conducerii Clubului Etno ca s-au gandit sa organizeze asa ceva (dovedeste un management bun, o gandire optimista pe timp de criza, pentru ca trebuie sa recunosc, clubul a fost ocupat in procent de 100%), cat si tinerilor prezenti la aceste evenimente, care iubesc muzica si dansul popular si nu renunta la acestea in favoarea muzicii rock, house, disco, etc...
In rest, poze...
Dupa o seara maramureseana, unde curg carafele cu vin...lumea se vede cam asa :))
luni, 11 octombrie 2010
Cat adevar!
Sa zicem ca esti un idiot.
Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)
Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)
Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)
Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.
(James Bovard)
Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)
Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)
Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O'Rourke)
In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)
Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain, 1866)
Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)
Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)
De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)
Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)
Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)
Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)
Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)
Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.
(James Bovard)
Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)
Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)
Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O'Rourke)
In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)
Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain, 1866)
Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)
Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)
De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)
Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)
joi, 7 octombrie 2010
Din ciclul "Un banc pe zi"
Un punk-er urcă într-un autobuz. Părul său era făcut spice, colorat verde,rosu,albastru si portocaliu. Hainele îi erau o amestecătură de cîrpe si piele, picioarele îi erau goale si corpul îi era plin de cercei. Se asază pe singurul loc liber, exact în faţa unui bătrîn, care se tot holba la el.
- Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai făcut nimic aiurea cînd erai tînăr?
Bătrînul:
- Ba da. Odată, cînd eram în marină, m-am îmbătat în Singapore si am f**** un papagal. ……..Mă gîndeam că esti fiul meu.
- Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai făcut nimic aiurea cînd erai tînăr?
Bătrînul:
- Ba da. Odată, cînd eram în marină, m-am îmbătat în Singapore si am f**** un papagal. ……..Mă gîndeam că esti fiul meu.
marți, 5 octombrie 2010
LoL de LoL!!! :)))
Tocmai am primit un mail dragut (putin zis dragut) care practic ofera un model de C.V. completat, de care ar fi bine sa tineti cont :))))...asta daca vreti sa aveti un real succes la angajare!
MULTUMESC LIDIA! :-)))...cand simt ca nu mai am nici o sansa si ma simt demoralizata, promit sa incerc si varianta asta!
Un Curiculum Vitae al unui baiat de 17 ani facut pentru un fast-food McDonald's (si a fost angajat pentru ca era sincer si nostim) (dupa un ziar local din New Holland )
NUME: XXX YYY (G.B.)
SEX: Nu înca, astept persoana potrivita.
POSTUL PENTRU CARE CANDIDEZ: Presedinte al Companiei sau Vice Presedinte. Pâna la urma, orice post disponibil. Daca as fi avut posibilitatea sa aleg, nu as fi facut cererea asta.
STUDII: Da.
ULTIMUL POST OCUPAT: Tinta injuriilor din familie.
SALARIZARE: Mai putin decât meritam.
ULTIMA OCUPATIE: Înfruntarea ostilitatilor birocratiei completând CV-uri.
CEA MAI REMARCABILA REUSITA: Incredibila mea colectie de pixuri furate din birouri.
MOTIVUL DEMISIEI DE LA ULTIMUL JOB: Ma seca.
PUTEM CONTACTA ACTUALUL PATRON PENTRU REFERINTE: Daca aveam asa ceva, mai completam asta?
PROGRAM DE LUCRU: Nu conteaza.
PREFERABIL ÎNTRE ORELE: 1,30 - 3,30 pm, martea, miercurea si joia.
AVETI PROBLEME FIZICE CARE SA VA ÎMPIEDICE SA RIDICATI MAI MULT DE 50 KG? - Depinde ce trebuie sa ridic.
POSEDATI MASINA?: Mai corect ar fi: posedati o masina care sa mearga?
FUMATI : Numai în pauze.
CE VA DORITI PENTRU URMATORII CINCI ANI?: Sa traiesc în Bahamas cu o blonda sexy supermodel care sa ma considere cel mai interesant lucru de pe lume dupa taiatul pâinii. Si as vrea sa încep acum cei cinci ani.
ATI COMPLETAT ACEST FORMULAR ÎN DEPLINATATEA FACULTATILOR DVS.? - Nu am facultate.
SEMNATURA : Indescifrabila.
DATA : Azi, da' puteti sa o mai cititi din când în când.
MULTUMESC LIDIA! :-)))...cand simt ca nu mai am nici o sansa si ma simt demoralizata, promit sa incerc si varianta asta!
Un Curiculum Vitae al unui baiat de 17 ani facut pentru un fast-food McDonald's (si a fost angajat pentru ca era sincer si nostim) (dupa un ziar local din New Holland )
NUME: XXX YYY (G.B.)
SEX: Nu înca, astept persoana potrivita.
POSTUL PENTRU CARE CANDIDEZ: Presedinte al Companiei sau Vice Presedinte. Pâna la urma, orice post disponibil. Daca as fi avut posibilitatea sa aleg, nu as fi facut cererea asta.
STUDII: Da.
ULTIMUL POST OCUPAT: Tinta injuriilor din familie.
SALARIZARE: Mai putin decât meritam.
ULTIMA OCUPATIE: Înfruntarea ostilitatilor birocratiei completând CV-uri.
CEA MAI REMARCABILA REUSITA: Incredibila mea colectie de pixuri furate din birouri.
MOTIVUL DEMISIEI DE LA ULTIMUL JOB: Ma seca.
PUTEM CONTACTA ACTUALUL PATRON PENTRU REFERINTE: Daca aveam asa ceva, mai completam asta?
PROGRAM DE LUCRU: Nu conteaza.
PREFERABIL ÎNTRE ORELE: 1,30 - 3,30 pm, martea, miercurea si joia.
AVETI PROBLEME FIZICE CARE SA VA ÎMPIEDICE SA RIDICATI MAI MULT DE 50 KG? - Depinde ce trebuie sa ridic.
POSEDATI MASINA?: Mai corect ar fi: posedati o masina care sa mearga?
FUMATI : Numai în pauze.
CE VA DORITI PENTRU URMATORII CINCI ANI?: Sa traiesc în Bahamas cu o blonda sexy supermodel care sa ma considere cel mai interesant lucru de pe lume dupa taiatul pâinii. Si as vrea sa încep acum cei cinci ani.
ATI COMPLETAT ACEST FORMULAR ÎN DEPLINATATEA FACULTATILOR DVS.? - Nu am facultate.
SEMNATURA : Indescifrabila.
DATA : Azi, da' puteti sa o mai cititi din când în când.
Emil Cioran despre munca
Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi insisi.
Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa iintre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt. respectiva distractie.
Merci Liviu :-)
Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa iintre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt. respectiva distractie.
Merci Liviu :-)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)