Buna ziua la domniile voastre!
Azi, din pacate va trebui sa fiu din nou carcotasa :-))...si sa ma repet: ROMANII TREBUIE SA IA ATITUDINE!!!
Incep deja sa urasc bancile si societatile de asigurari, care functioneaza doar ca "aspiratoare de fraieri"...
Nu o sa intru in detalii, deoarece, majoritatea stiti deja ce se intampla, altii cunosc mult mai bine situatia decat mine, iar pe majoritatea, nu prea ii intereseaza. Dar daca toti am lua ATITUDINE, mai ales in perioada asta, majoritatea bancilor mici si a societatilor de asigurari care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, ar disparea. Si nici n-ar fi mare paguba-n ciuperci!
1. Urasc bancile care atrag atata amar de populatie la "refinantare" si deopotriva romanii care sunt tzepuitzi de aceste banci. Din pacate, majoritatea clientilor, nu intreaba ce si cum, nu cer sa li se faca un calcul la rata atunci cand fac o refinantare a creditelor! Bancile ce urmaresc de fapt? Ca lumea sa semneze noile contracte, prin care se angazeaza ca pana la finalul creditului sa plateasca pana la de 4 ori suma imprumutata. Zilele trecute am fost la BCR sa vad ce si cum cu refinantarile. Am credit cu peste 13% dobanda si mi s-a spus ca deoarece sunt client fidel, bla, bla, bla...refinantarea creditelor (doua mai mici cumulate) se face cu 10% dobanda. Era cat pe ce sa ma imbacseasca si sa pun boticu' la marshaviile lor. Cand am cerut un calcul la noua rata lunara, ce urma s-o platesc dupa refinantare, am constatat cu stupoare, ca pe aceeasi perioada, as fi platit cu 100 lei/luna mai mult. Nu e deloc putin...la credit mic vreau sa zic...fereasca sfantul sa fie vorba despre un apartament!
M-am tot intrebat...cum naiba? Ca doar scopul refinantarii e sa scapi de achitat "ceva" din suma, avand in vedere ca la un credit a scazut dobanda cu 3%, iar la altul cu mai mult (nici nu mai stiu exact, stiu insa ca era dobanda mai mare...). Atunci doar am inceput sa pun intrebari...ce si cum...si mi s-a dat urmatoarea explicatie: dobanda noua este de 10%, dupa care incep tot felul de taxe si comisioane care de fapt iti umfla suma imprumutata bine de tot. La mine revenea peste 100 lei/ luna in plus, in conditiile in care in momentul de fata platesc 400 lei/luna.
Am mai discutat cu cineva...care zicea in felul urmator: iti da o dobanda de-ti ia fatza sa semnezi un contract, dupa care, daca ai ghinionul sa nu fi citit la timp, la fata locului tot contractul, afli ca de fapt dobanda "promisa" de ei in contract e doar pe primele 6 luni ale anului...dupa care, e alta dobanda! Si uite-asa, platiti de 4 ori un bun achizitionat sau un credit folosit in alte scopuri...
Cand este vorba in schimb de executare silita, n-au nici un fel de scrupule sa te puna in drum in momentul in care ajungi in incapacitate de plata (si ca sa ajungi acolo, au ei o grija paterna...).
TREZITI-VA ROMANI!!! Nu mai scoateti credite de nici un fel in perioada asta si cu atat mai putin faceti "refinantari rentabile" de credite! Si nu e vorba doar de BCR, ci de toate bancile din Romania!
http://www.vplay.ro/watch/tebyubrq/
2. Tot asa, pe scurt, va voi explica de ce urasc societatile de asigurari...gen Carpatica, Unita si alti paduchi, capuse si paraziti...pentru RCA-uri...
Ca sa ajungi in caz de nevoie sa apelezi la serviciile lor, e crima si pedeapsa! Mai intai ajungi 100% prin tribunal, inainte de a obtine de la ei dreptul tau! Pai ...cand e vorba sa colecteze bani de la atata amar de populatie, nu stiu cum sa fie mai draguti...dar cand e vorba sa despagubeasca ceva, mai bine-si scot un ochi si-si taie o mana! Poi ma luzarilor...aveti RCA mai ieftin cu 20-30 de lei si il aveti doar pentru colectare de fonduri...nici intr-un caz pentru amaratii care au nevoie! Poi asta e tot vina ROMANILOR...lasa-ti-i o vreme fara clienti frate. Astia TREBUIE sa moara de pe piata...sa dispara! Nu-si merita locul. La noi nu exista concurenta loiala...trebuie sa alegi din rau in mai rau...
Treziti-va si fiti realisti...dati 10-30 lei in plus si asigurati-va la societati responsabile, nu la tot felul de capuse care doar iau si atat! Oricum, multi veti zice ca am "buba" la cap. Ca e mai ieftin, ca nu merita sa platiti pentru RCA mai mult, ca bla, bla, bla...dar o sa-mi dati perfecta dreptate atunci cand veti avea voi nevoie de ei...si veti vedea ca nici macar nu se deranjeaza cineva sa-ti constate daunele sau ca dupa ce ti-ai reparat masina la service-ul agreeat de ei, acolo unde ei te-au trimis, nu se va achita NIMIC! Doar din banii vostrii sau daca va stricati un CASCO (care aveti). Altfel, daca vreti sa nu iesiti in paguba de sute sau mii de lei, va trebui sa va judecati!
LUATI ATITUDINE!!!
marți, 16 noiembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
E week-end din nou!
Rasul e sanatate curata!
Un tip sta la coada la casa cand deodata observa ca o blondina super sexy, si ea la coada, ceva mai in spate, il saluta cu un fluturat de mana si-i zambeste prietenos...
Tipului nu-i vine sa creada ca o tipa atat de bine il cunoaste, asa ca o intreaba:
- Scuzati, ne cunoastem cumva?
- Nu sunt chiar sigura, dar cred ca sunteti tatal unuia dintre copiii mei, raspunde frumusetea.
Tipul isi aduce aminte de singura data cand si-a inselat sotia.
- Dumnezeule, deci esti dansatoarea de striptease cu care am petrecut in seara dinaintea nuntii pe masa de ping-pong, de fata cu toti baietii... in timp ce colega ta ma biciuia cu telina uda si-mi baga un castravete in fund?
- Nu, raspunde tipa rece, sunt profesoara de romana a fiului dumneavoastra!
Un tip sta la coada la casa cand deodata observa ca o blondina super sexy, si ea la coada, ceva mai in spate, il saluta cu un fluturat de mana si-i zambeste prietenos...
Tipului nu-i vine sa creada ca o tipa atat de bine il cunoaste, asa ca o intreaba:
- Scuzati, ne cunoastem cumva?
- Nu sunt chiar sigura, dar cred ca sunteti tatal unuia dintre copiii mei, raspunde frumusetea.
Tipul isi aduce aminte de singura data cand si-a inselat sotia.
- Dumnezeule, deci esti dansatoarea de striptease cu care am petrecut in seara dinaintea nuntii pe masa de ping-pong, de fata cu toti baietii... in timp ce colega ta ma biciuia cu telina uda si-mi baga un castravete in fund?
- Nu, raspunde tipa rece, sunt profesoara de romana a fiului dumneavoastra!
joi, 11 noiembrie 2010
Au copiii copilarie?
E doar o intrebare care mi-o pun zilnic cand dau cu ochii de nepoata-mea, o fetita de doar 10 ani. Si ma intreb...de ce nu socializeaza copiii ca pe vremuri? E adevarat, traim in secolul vitezei...da' ce-i impiedica pe copii, oare, sa se zbenguie ca alta data?
Tin minte si acuma ca nu era zi lasata de Dumnezeu, in care sa nu stam afara la joaca (mai ales in vacanta de vara, dar si in restul anului...) pana noaptea tarziu...de multe ori depaseam si ora 0:00 (pentru care o "incasam" usor, cu promisiunea ca "maine" nu vom mai avea parte de curte). Si jocuuuuuri...mama, mama! Ascunsa, ratele si vanatorii, tara - tara vrem ostasi, hotii si vardistii, fotbal (si nici macar nu conta ca baietii jucau fotbal cu fetele)...
Acuma, vad ce se intampla. In primul rand, parca nu mai sunt copii...in vreme ce noi eram min. 15-20 de "puradei" la bloc, aproximativ de aceeasi varsta, in zilele noastre, nu mai vezi decat 1, max. 2...
Oare stau ascunsi? Nu sunt??? Stie cineva sa-mi spuna?
Poi pe vremea noastra, daca nu aveai un cap spart, o mana rupta, o barbie "ciobita" sau cate o "stema" pe genunchi si coate, erai o nulitate! Pe astia din ziua de azi, iti vine dom'le sa-i iei, sa-i izbesti de-un perete sau de pamant, sa-i vezi juliti macar o data-n viata!
Ma tot minunez, gandindu-ma in urma la copilaria mea, cum poate un copil sa aiba urmatorul program: scoala, teme, putina odihna, niscai TV, ceva dansuri...si uite asa are toata ziua ocupata!? Si asta, in cazul in care nu se baga pe calculator (caz concret nepoata-mea)...cica "prefer sa citesc o poveste".
Aoleeeu...poi povesti citeam...nu zic nu...da' culmea! Aveam timp pentru joaca, berechet. Astia micii, mai nou, socializeaza doar cand mai merg cu parintii...intr-o vizita, la un film, in oras la o pizza, intr-un concediu. Altfel...cei de la oras, sunt pierduti!
Poi mi se pare mie, sau peste cativa ani vor face parte dintr-o societate acra, egoista, rece? Vom ajunge mai rau ca nemtii din punctul de vedere al socializarii...
Eu zic ca nu vor creste sanatos, se vor maturiza extrem de repede, nu vor mai stii sa se joace intre ei...decat singuri, cu jucariile...
Astept comentariile voastre...
Multumesc!
Tin minte si acuma ca nu era zi lasata de Dumnezeu, in care sa nu stam afara la joaca (mai ales in vacanta de vara, dar si in restul anului...) pana noaptea tarziu...de multe ori depaseam si ora 0:00 (pentru care o "incasam" usor, cu promisiunea ca "maine" nu vom mai avea parte de curte). Si jocuuuuuri...mama, mama! Ascunsa, ratele si vanatorii, tara - tara vrem ostasi, hotii si vardistii, fotbal (si nici macar nu conta ca baietii jucau fotbal cu fetele)...
Acuma, vad ce se intampla. In primul rand, parca nu mai sunt copii...in vreme ce noi eram min. 15-20 de "puradei" la bloc, aproximativ de aceeasi varsta, in zilele noastre, nu mai vezi decat 1, max. 2...
Oare stau ascunsi? Nu sunt??? Stie cineva sa-mi spuna?
Poi pe vremea noastra, daca nu aveai un cap spart, o mana rupta, o barbie "ciobita" sau cate o "stema" pe genunchi si coate, erai o nulitate! Pe astia din ziua de azi, iti vine dom'le sa-i iei, sa-i izbesti de-un perete sau de pamant, sa-i vezi juliti macar o data-n viata!
Ma tot minunez, gandindu-ma in urma la copilaria mea, cum poate un copil sa aiba urmatorul program: scoala, teme, putina odihna, niscai TV, ceva dansuri...si uite asa are toata ziua ocupata!? Si asta, in cazul in care nu se baga pe calculator (caz concret nepoata-mea)...cica "prefer sa citesc o poveste".
Aoleeeu...poi povesti citeam...nu zic nu...da' culmea! Aveam timp pentru joaca, berechet. Astia micii, mai nou, socializeaza doar cand mai merg cu parintii...intr-o vizita, la un film, in oras la o pizza, intr-un concediu. Altfel...cei de la oras, sunt pierduti!
Poi mi se pare mie, sau peste cativa ani vor face parte dintr-o societate acra, egoista, rece? Vom ajunge mai rau ca nemtii din punctul de vedere al socializarii...
Eu zic ca nu vor creste sanatos, se vor maturiza extrem de repede, nu vor mai stii sa se joace intre ei...decat singuri, cu jucariile...
Astept comentariile voastre...
Multumesc!
miercuri, 10 noiembrie 2010
Supravietuitoarea unui avort...
http://www.viddler.com/explore/cst179/videos/195/
Se adreseaza atat femeilor, cat si barbatilor...rareori tinem cont de copiii nenascuti...
Multumesc Adela!
Se adreseaza atat femeilor, cat si barbatilor...rareori tinem cont de copiii nenascuti...
Multumesc Adela!
luni, 1 noiembrie 2010
Obsedate de curatenie??? sau primate care prefera jocul "despaducherii"???
Asta asa...ca de luni dimineata. Sa inceapa saptamana cu dreptul!
Am observat mai nou, ca toti barbatii sunt extrem de revoltati pe obsesia femeii vis-a-vis de curatenie. Am ramas surprinsa cand am auzit si la radio, am citit si pe diverse bloguri, cum ca barbatul e mai simplu, ca pentru el e bine oricum...
Poi sa ma ierte Dumnezeu, barbatilor oare le-ar fi indiferent unde ar domicilia daca ar avea de ales? Casa sau grajd fratilor?
Hmmm...nenumarate idei cum ca:
1. Ar fi suficient de sters praful sau de spalat pe jos o data/saptamana...hmm...daca voi ziceti...cred ca asta e din cauza lenei voastre, ca sa nu aspirati decat o data la 2 sapt. - 1 luna! Traiti voi in asemenea case. Puturosilor!
2. Vasele n-ar trebui spalate zilnic, ci e ok si a doua sau a treia zi...NOA PAN'ACI!!! Tocmai auzisem de un imbecil la care nevasta i-a fost plecata cateva zile de-acasa, ca manca zilnic in farfurie curata scoasa din dulap, fara sa le spele pe cele murdare. Cu o zi inainte de a sosi nevasta acasa, decat sa spele farfuriile, s-a dus si a mai cumparat una, sa aiba curata...sa manance din farfurie curata! Poi i-o spargeam de cap moment...cum ajungeam acasa! Poi mai nevestelor, asemenea barbat nu mai merita never-ever farfurie curata. Io i-as pastra una singura pe post de valau...doar i-as "alimenta-o" cu hrana si ar avea curata, cand ar pune mana sa si-o spele. Daca eu le spal zilnic cand sunt acasa, poi sa puna mana si mangafaua o data/an cand sunt plecata sa-si spele troaca!
3. Atunci cand faci dus, daca nu ai udat baia complet (faianta, gresie, rufele din cosul pentru spalat, prosoape)...nu esti spalat! La naiba! Daca tot o faceti, dati si voi cu mopul pe jos, ca nu va pica nimic. Jur! In plus, exista riscul, ca dupa un asemenea dus, sa cazi chiar tu si sa-ti frangi gatul in baie pe gresia uda. Cunosc personal un caz...n-a fost vorba de gat pana la urma, ci doar de o mana (asezata frumos in gips)...atata nu va duce tartacuta???
4. Cand te pregatesti pentru dus, hainele nu se arunca in cosul cu rufe murdare ...te dezbraci din mers si le lasi presarate pe jos in drum spre baie...la fel cum prosopul ud e abandonat pe undeva prin camera, la locul in care va imbracati! Mai fratilor...voi sunteti cu capu'? Credeti ca femeia e pe post de gaina? Sa umble in urma voastra si sa culeaga de pe jos??? Cred ca "le-as uita" pe jos, inclusiv chilotii cand as auzi ca vin musafiri si in jurul orei cand ar trebui sa vina, as tzasni-o in treaba mea. Sa las mangafaua acasa cu chilotii in mijlocul camerei, sa-si astepte musafirii. Ar fi o lectie buna...
5. Ce-are daca pica pe jos cand mananci? Ca de-aia e gresie, sa se curete usor! Poi mai purceilor...gresia aia oricat de usor s-ar curata, nu se curata singura! Si de la voi mana de ajutor in privinta asta, mai rar! Oare de ce a fost inventata masa, sa se manance civilizat? Sau sa semeni zilnic in bucatarie "un arbore de paine"?
6. De ce trebuie dus zilnic gunoiul? Chiar daca nu e plin?... SA NU PUTA! De-aia...mai ales cand sunt resturi de ceapa, usturoi, carne si alte alea...voi n-ati auzit de mirosuri pestilentiale??? Va place mirosul de carne stricata si de ceapa statuta??? Bleah!
7. De ce trebuie spalata zilnic chiuveta de la baie si WC-ul?...simplu...unii dintre voi, probabil majoritatea, va barbieriti si va pipiliti zilnic...unii dintre voi uitand sa ridicati capacul de la toillete sau si mai grav uitand sa dati cu peria de WC la nevoie...Poi cine han tatar credeti voi ca se spala pe dinti si pe fata la chiuveta plina cu "tzepi" de-ai vostri si alte chestii pe care nici nu le mai pomenesc! Sau si mai grav...WC-ul ala credeti ca e ok asa??? Ca si in gara? Sau ar trebui sa fie pregatit, in asa fel, ca macar acasa, sa te poti aseza cu incredere pe el...
8. Ce are camasa daca nu-i calcata??? Nu se vede sub pulovar...(chiar daca are 100 calcate, el o vrea pe cea necalcata, ATUNCI!)...Poi cum nu se vede mai? Nu are guler si mansete camasa? Daca ti-e cald si trebuie sa te dezbraci pana la camasa??? Nu te faci de mandra minune? Ce e greu de inteles la faptul ca o camasa trebuie sa arate impecabila pe un barbat?...Da-mi Doamne rabdare sa tac, ACUMA!!!
9. Sosete rupte in varf? Si ce daca?...si presedintele frantei a aparut cu ele rupte in public! Poi mai maimutelor, astea se rup doar la unghii netaiate la timp...la GHEARE! Poi e greu sa-ti tai si unghiile de la picioare? Ca de-aia esti fiinta inteligenta si superioara...sa te diferentiezi de animale si bestii...uneori si ghearele vorbesc...
Sau daca tot vezi sosetele rupte, ia o pereche buna...fa ce vrei cu cele rupte...arunca-le...sau umbla fara!
Ar mai fi multe de adaugat, dar prefer sa ma opresc aici! Si nici nu deschideam subiectul, daca cineva de la un post de radio, in urma cu ceva vreme nu zicea ca are nevasta obsedata de curatenie...si ca pentru el, ca si orice barbat, e ok mizeria...cica "mizerabilii sa scrie pe noi...Jean Valjean...pe toti barbatii"!
Poi mai bine taci...
Am observat mai nou, ca toti barbatii sunt extrem de revoltati pe obsesia femeii vis-a-vis de curatenie. Am ramas surprinsa cand am auzit si la radio, am citit si pe diverse bloguri, cum ca barbatul e mai simplu, ca pentru el e bine oricum...
Poi sa ma ierte Dumnezeu, barbatilor oare le-ar fi indiferent unde ar domicilia daca ar avea de ales? Casa sau grajd fratilor?
Hmmm...nenumarate idei cum ca:
1. Ar fi suficient de sters praful sau de spalat pe jos o data/saptamana...hmm...daca voi ziceti...cred ca asta e din cauza lenei voastre, ca sa nu aspirati decat o data la 2 sapt. - 1 luna! Traiti voi in asemenea case. Puturosilor!
2. Vasele n-ar trebui spalate zilnic, ci e ok si a doua sau a treia zi...NOA PAN'ACI!!! Tocmai auzisem de un imbecil la care nevasta i-a fost plecata cateva zile de-acasa, ca manca zilnic in farfurie curata scoasa din dulap, fara sa le spele pe cele murdare. Cu o zi inainte de a sosi nevasta acasa, decat sa spele farfuriile, s-a dus si a mai cumparat una, sa aiba curata...sa manance din farfurie curata! Poi i-o spargeam de cap moment...cum ajungeam acasa! Poi mai nevestelor, asemenea barbat nu mai merita never-ever farfurie curata. Io i-as pastra una singura pe post de valau...doar i-as "alimenta-o" cu hrana si ar avea curata, cand ar pune mana sa si-o spele. Daca eu le spal zilnic cand sunt acasa, poi sa puna mana si mangafaua o data/an cand sunt plecata sa-si spele troaca!
3. Atunci cand faci dus, daca nu ai udat baia complet (faianta, gresie, rufele din cosul pentru spalat, prosoape)...nu esti spalat! La naiba! Daca tot o faceti, dati si voi cu mopul pe jos, ca nu va pica nimic. Jur! In plus, exista riscul, ca dupa un asemenea dus, sa cazi chiar tu si sa-ti frangi gatul in baie pe gresia uda. Cunosc personal un caz...n-a fost vorba de gat pana la urma, ci doar de o mana (asezata frumos in gips)...atata nu va duce tartacuta???
4. Cand te pregatesti pentru dus, hainele nu se arunca in cosul cu rufe murdare ...te dezbraci din mers si le lasi presarate pe jos in drum spre baie...la fel cum prosopul ud e abandonat pe undeva prin camera, la locul in care va imbracati! Mai fratilor...voi sunteti cu capu'? Credeti ca femeia e pe post de gaina? Sa umble in urma voastra si sa culeaga de pe jos??? Cred ca "le-as uita" pe jos, inclusiv chilotii cand as auzi ca vin musafiri si in jurul orei cand ar trebui sa vina, as tzasni-o in treaba mea. Sa las mangafaua acasa cu chilotii in mijlocul camerei, sa-si astepte musafirii. Ar fi o lectie buna...
5. Ce-are daca pica pe jos cand mananci? Ca de-aia e gresie, sa se curete usor! Poi mai purceilor...gresia aia oricat de usor s-ar curata, nu se curata singura! Si de la voi mana de ajutor in privinta asta, mai rar! Oare de ce a fost inventata masa, sa se manance civilizat? Sau sa semeni zilnic in bucatarie "un arbore de paine"?
6. De ce trebuie dus zilnic gunoiul? Chiar daca nu e plin?... SA NU PUTA! De-aia...mai ales cand sunt resturi de ceapa, usturoi, carne si alte alea...voi n-ati auzit de mirosuri pestilentiale??? Va place mirosul de carne stricata si de ceapa statuta??? Bleah!
7. De ce trebuie spalata zilnic chiuveta de la baie si WC-ul?...simplu...unii dintre voi, probabil majoritatea, va barbieriti si va pipiliti zilnic...unii dintre voi uitand sa ridicati capacul de la toillete sau si mai grav uitand sa dati cu peria de WC la nevoie...Poi cine han tatar credeti voi ca se spala pe dinti si pe fata la chiuveta plina cu "tzepi" de-ai vostri si alte chestii pe care nici nu le mai pomenesc! Sau si mai grav...WC-ul ala credeti ca e ok asa??? Ca si in gara? Sau ar trebui sa fie pregatit, in asa fel, ca macar acasa, sa te poti aseza cu incredere pe el...
8. Ce are camasa daca nu-i calcata??? Nu se vede sub pulovar...(chiar daca are 100 calcate, el o vrea pe cea necalcata, ATUNCI!)...Poi cum nu se vede mai? Nu are guler si mansete camasa? Daca ti-e cald si trebuie sa te dezbraci pana la camasa??? Nu te faci de mandra minune? Ce e greu de inteles la faptul ca o camasa trebuie sa arate impecabila pe un barbat?...Da-mi Doamne rabdare sa tac, ACUMA!!!
9. Sosete rupte in varf? Si ce daca?...si presedintele frantei a aparut cu ele rupte in public! Poi mai maimutelor, astea se rup doar la unghii netaiate la timp...la GHEARE! Poi e greu sa-ti tai si unghiile de la picioare? Ca de-aia esti fiinta inteligenta si superioara...sa te diferentiezi de animale si bestii...uneori si ghearele vorbesc...
Sau daca tot vezi sosetele rupte, ia o pereche buna...fa ce vrei cu cele rupte...arunca-le...sau umbla fara!
Ar mai fi multe de adaugat, dar prefer sa ma opresc aici! Si nici nu deschideam subiectul, daca cineva de la un post de radio, in urma cu ceva vreme nu zicea ca are nevasta obsedata de curatenie...si ca pentru el, ca si orice barbat, e ok mizeria...cica "mizerabilii sa scrie pe noi...Jean Valjean...pe toti barbatii"!
Poi mai bine taci...
vineri, 29 octombrie 2010
Bancuri
Si pentru ca vine week-endul si vreau sa fiti veseli intr-adevar, mai postez niste bancuri. Sa aveti cu ce sa va delectati cat timp lipsesc. Totodata va urez week-end placut si linistit!
Pe saptamana aviatoare :-))
Sotul si sotia in pat...momente toride...
EA: ia-ma salbatic, arata-mi ca esti barbat adevarat !
EL: DA! DA! DA!
EA: Spune-mi lucruri murdare !
EL: Baia, bucataria, covorul din sufragerie...
Femeile sint de trei feluri: cele cuminti - care se culca numai cu unul, curvele - care se culca cu toti, si curvele dracului - care se culca cu toti, numai cu tine nu!
Luni dimineata, vidanjorul se prezinta la ora 8 la slujba, imbracat la costum, frumos, cu cravata.
Suna telefonul. O urgenta pe teren. S-a infundat un canal.
Vidanjorul pleaca impreuna cu ajutorul sau, Vasile, ce cara lada cu scule.
Vidanjorul se baga in canal, iese plin de rahat si-i zice lui Vasile:
- Cheia de 16! Ia aer in piept, se baga din nou.
Iese iar plin de rahat, abia rasufland:
- Nu e buna, da-mi-o pe aia de 18! Iar trage aer in piept, iar intra in canal.
Iese iar...
- Nu e buna! Cheia de 20!
Iese iar, abia mai rasufland, cu rahatii curgand de pe el si ii zice ajutorului:
- Vezi ba, Vasile, daca n-o sa inveti meserie, toata viata ai sa cari lada aia cu scule!
Doua prietene virgine isi povesteau tot ce faceau . Una dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce ne-mai-virgina. Cealalta o intreaba:
- Cum e? Povesteste-mi!
- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!
Prietena sa, intrigata, intreaba:
- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
- Nuuuu!
- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?
- Da! E ca durerea de masea!
- De ce ca durerea de masea?
- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!
Diseara organizez o partida de sex in grup, vii?
- Daaa! Cati o sa fim?
- Pai, daca vii cu nevasta-ta, o sa fim 3.
Care este deosebirea intre porumbel si cocosel?
PORUMBELUL este pasarica pacii.
COCOSELUL este pacea pasaricii.
I: Cand cere un barbat mana unei femei?
R: Cand s-a saturat de a lui.
Fragment dintr-un ravas: "Draga mea, intr-o mana tin poza ta, iar cu cealalta ma gandesc la tine...!"
In toiul noptii un tip se trezeste si se duce sa faca pipi. In timp ce se usureaza se uita catre organ si zice:
- Vezi, ma, eu ma scol cand vrei tu!
O fetita se uita pe gaura cheii in camera parintilor.
La un moment dat exclama: "Si cand te gandesti ca pe mine vor sa ma duca la psihiatru pentru ca-mi sug degetul!"
- Mami, tu esti alba, tati-i alb... eu de ce sunt neagra?
- Fata mamii, la ce petrecere a fost in noaptea aia sa-i mutumesti lu' Dumnezeu ca nu latri!
Avantajul la sexul in grup este faptul ca daca ai treaba, poti sa pleci!
Un student pica la examenul de logica.
- Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota?
- Da, sigur!
- Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul.
- Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul.
- Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic.
In cimitir, groparul sapa linistit si din cand in cand mai tragea si din tigara. La un moment dat vede cum dintr-un mormant iese o mana. Sapa si fumeaza in continuare linistit. Nu dupa mult timp, din pamant iese mortul cu totul. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit. Mortul incearca sa il sperie. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit.
Vede mortul ca nu are ce sa-i faca, se indreapta spre gardul cimitirului si vrea sa sara. Dintr-o data se trezeste cu ditamai lopata dupa ceafa. Groparul:
- Mai radem, mai glumim, da' nu parasim incinta...
Mare concurs: "cea mai ermetica masina". Vin cei de la Peugeot cu ultimul model. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum testul cu pisica?
- Nu-i nimic, il facem acum. Bagam o pisica inauntru... Dupa doua zile pisica moare, nu mai avea aer.
- Intr-adevar este ermetica. Vine ultimul model de BMW, comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum se face acest test?
- Bagam o pisica inauntru... Dupa o zi pisica moare. Nu mai avea aer. Este intr-adevar cea mai ermetica masina. Vin si cei de la Logan. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Da!
- Si cum l-ati facut?
- Pai am bagat pisica inauntru si pe unde scotea capul, chituiam...
Un domn cu potofelul gras, agata la bar o tanara frumoasa. Dupa un timp ajung in apartamentul domisoarei. Pana ce tanara se pregateste, domnul vrea sa puna niste muzica, pentru atmosfera. Pe raft gaseste doar Brahms, Verdi si Ceaikovski.
− Vai, draga, asemenea muzica asculti tu?
− Ah, da, am uitat sa va spun, ca eu am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasa pagubas cu muzica dar vede cartile din biblioteca. Pe raft: Cehov, Goethe, Puskin, etc.
− Vai, draga, asemenea carti citesti tu?
− Ah, da, am omis sa va spun ca am terminat si filologia.
− Pai, bine, fato, da’ prostituata cum ai ajuns?
− Ah, printr-un mare noroc!…
Un pitic intr-un autobuz. In fata lui, in dreptul usii, o blonda super dotata. Piticu' o intreaba:
- Nu va suparati domnisoara, va dati jos? La care blonda se intoarce la el si ii zice:
- Da.
- Cu ce, ca miroase frumos...
O tipa si un tip stateau de vorba.
Ea se prezinta:
- Ma cheama Carmen
- Ce nume frumos, mama dumneavoastra a avut inspiratie când vi l-a dat!
- Nu, mi l-am dat singura, pentru ca îmi plac masinile si barbatii... Car... + Men.
Curioasa, ea întreaba:
- Dar pe tine cum te cheama?
- Beerfuck ...
Pe saptamana aviatoare :-))
Sotul si sotia in pat...momente toride...
EA: ia-ma salbatic, arata-mi ca esti barbat adevarat !
EL: DA! DA! DA!
EA: Spune-mi lucruri murdare !
EL: Baia, bucataria, covorul din sufragerie...
Femeile sint de trei feluri: cele cuminti - care se culca numai cu unul, curvele - care se culca cu toti, si curvele dracului - care se culca cu toti, numai cu tine nu!
Luni dimineata, vidanjorul se prezinta la ora 8 la slujba, imbracat la costum, frumos, cu cravata.
Suna telefonul. O urgenta pe teren. S-a infundat un canal.
Vidanjorul pleaca impreuna cu ajutorul sau, Vasile, ce cara lada cu scule.
Vidanjorul se baga in canal, iese plin de rahat si-i zice lui Vasile:
- Cheia de 16! Ia aer in piept, se baga din nou.
Iese iar plin de rahat, abia rasufland:
- Nu e buna, da-mi-o pe aia de 18! Iar trage aer in piept, iar intra in canal.
Iese iar...
- Nu e buna! Cheia de 20!
Iese iar, abia mai rasufland, cu rahatii curgand de pe el si ii zice ajutorului:
- Vezi ba, Vasile, daca n-o sa inveti meserie, toata viata ai sa cari lada aia cu scule!
Doua prietene virgine isi povesteau tot ce faceau . Una dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce ne-mai-virgina. Cealalta o intreaba:
- Cum e? Povesteste-mi!
- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!
Prietena sa, intrigata, intreaba:
- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
- Nuuuu!
- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?
- Da! E ca durerea de masea!
- De ce ca durerea de masea?
- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!
Diseara organizez o partida de sex in grup, vii?
- Daaa! Cati o sa fim?
- Pai, daca vii cu nevasta-ta, o sa fim 3.
Care este deosebirea intre porumbel si cocosel?
PORUMBELUL este pasarica pacii.
COCOSELUL este pacea pasaricii.
I: Cand cere un barbat mana unei femei?
R: Cand s-a saturat de a lui.
Fragment dintr-un ravas: "Draga mea, intr-o mana tin poza ta, iar cu cealalta ma gandesc la tine...!"
In toiul noptii un tip se trezeste si se duce sa faca pipi. In timp ce se usureaza se uita catre organ si zice:
- Vezi, ma, eu ma scol cand vrei tu!
O fetita se uita pe gaura cheii in camera parintilor.
La un moment dat exclama: "Si cand te gandesti ca pe mine vor sa ma duca la psihiatru pentru ca-mi sug degetul!"
- Mami, tu esti alba, tati-i alb... eu de ce sunt neagra?
- Fata mamii, la ce petrecere a fost in noaptea aia sa-i mutumesti lu' Dumnezeu ca nu latri!
Avantajul la sexul in grup este faptul ca daca ai treaba, poti sa pleci!
Un student pica la examenul de logica.
- Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota?
- Da, sigur!
- Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul.
- Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul.
- Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic.
In cimitir, groparul sapa linistit si din cand in cand mai tragea si din tigara. La un moment dat vede cum dintr-un mormant iese o mana. Sapa si fumeaza in continuare linistit. Nu dupa mult timp, din pamant iese mortul cu totul. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit. Mortul incearca sa il sperie. Groparul sapa si fumeaza in continuare linistit.
Vede mortul ca nu are ce sa-i faca, se indreapta spre gardul cimitirului si vrea sa sara. Dintr-o data se trezeste cu ditamai lopata dupa ceafa. Groparul:
- Mai radem, mai glumim, da' nu parasim incinta...
Mare concurs: "cea mai ermetica masina". Vin cei de la Peugeot cu ultimul model. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum testul cu pisica?
- Nu-i nimic, il facem acum. Bagam o pisica inauntru... Dupa doua zile pisica moare, nu mai avea aer.
- Intr-adevar este ermetica. Vine ultimul model de BMW, comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Nu, cum se face acest test?
- Bagam o pisica inauntru... Dupa o zi pisica moare. Nu mai avea aer. Este intr-adevar cea mai ermetica masina. Vin si cei de la Logan. Comisia intreaba:
- Ati facut testul cu pisica?
- Da!
- Si cum l-ati facut?
- Pai am bagat pisica inauntru si pe unde scotea capul, chituiam...
Un domn cu potofelul gras, agata la bar o tanara frumoasa. Dupa un timp ajung in apartamentul domisoarei. Pana ce tanara se pregateste, domnul vrea sa puna niste muzica, pentru atmosfera. Pe raft gaseste doar Brahms, Verdi si Ceaikovski.
− Vai, draga, asemenea muzica asculti tu?
− Ah, da, am uitat sa va spun, ca eu am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasa pagubas cu muzica dar vede cartile din biblioteca. Pe raft: Cehov, Goethe, Puskin, etc.
− Vai, draga, asemenea carti citesti tu?
− Ah, da, am omis sa va spun ca am terminat si filologia.
− Pai, bine, fato, da’ prostituata cum ai ajuns?
− Ah, printr-un mare noroc!…
Un pitic intr-un autobuz. In fata lui, in dreptul usii, o blonda super dotata. Piticu' o intreaba:
- Nu va suparati domnisoara, va dati jos? La care blonda se intoarce la el si ii zice:
- Da.
- Cu ce, ca miroase frumos...
O tipa si un tip stateau de vorba.
Ea se prezinta:
- Ma cheama Carmen
- Ce nume frumos, mama dumneavoastra a avut inspiratie când vi l-a dat!
- Nu, mi l-am dat singura, pentru ca îmi plac masinile si barbatii... Car... + Men.
Curioasa, ea întreaba:
- Dar pe tine cum te cheama?
- Beerfuck ...
Rasul, sanatate curata!
Rasul intr-adevar e sanatate curata, asa ca azi m-am gandit ca pe moment ar fi bine sa termin cu carcotelile :-))...oricum e week-end si merita sa ne binedispunem umpic. Asa ca, am hotarat ca azi e momentul pentru o faza hazlie de buna dimineata si cautand prin mailuri am gasit ceva haios...
Pentru asta trebuie sa-i multumesc Marianei, o prietena care-mi "furnizeaza" aproape zilnic bunadispozitie de la prima ora...:-))
Dragul meu sotior,
Inainte sa te intorci din deplasare, vreau sa-ti povestesc despre micul accident pe care l-am avut cu camioneta pickup-ul la intrarea in garaj.
Din fericire, nu e nimic strasnic, eu sunt bine asa ca te rog sa nu iti faci griji pentru mine.
Ma intorceam azi din magazin si la intrarea in garaj, din greseala, in loc de frana, am apasat pe acceleratie.
Poarta garajului e putin stricata, iar masina mea s-a oprit cand s-a ciocnit putin de masina ta.
Mie imi pare foarte rau de cele intamplate, dar stiindu-te bun la inima, sunt sigura ca ma vei ierta.
Stii cat de tare te iubesc si cat de mult imi lipsesti, iubitule!
Iti trimit fotografia garajului.
De-abia astept sa te strang in brate!
Sotioara ta iubita!
P.S. Te-a sunat amanta..
Pentru asta trebuie sa-i multumesc Marianei, o prietena care-mi "furnizeaza" aproape zilnic bunadispozitie de la prima ora...:-))
Dragul meu sotior,
Inainte sa te intorci din deplasare, vreau sa-ti povestesc despre micul accident pe care l-am avut cu camioneta pickup-ul la intrarea in garaj.
Din fericire, nu e nimic strasnic, eu sunt bine asa ca te rog sa nu iti faci griji pentru mine.
Ma intorceam azi din magazin si la intrarea in garaj, din greseala, in loc de frana, am apasat pe acceleratie.
Poarta garajului e putin stricata, iar masina mea s-a oprit cand s-a ciocnit putin de masina ta.
Mie imi pare foarte rau de cele intamplate, dar stiindu-te bun la inima, sunt sigura ca ma vei ierta.
Stii cat de tare te iubesc si cat de mult imi lipsesti, iubitule!
Iti trimit fotografia garajului.
De-abia astept sa te strang in brate!
Sotioara ta iubita!
joi, 28 octombrie 2010
Chat
Bune sa va fie inimile!
Azi vom aborda un subiect interesant. Ar fi de brodat pe marginea acestui subiect ani buni...numai ca poate sunt prea putini cei interesati de o "disectie" a chaturilor. Ar fi o placere pentru mine sa discut cu un psiholog, chiar si cu un psihiatru bun (pentru ca stiu bine ce zic...studiul personajelor care populeaza chaturile actuale ar putea sa constituie, linistit, subiect de teza doctorala), sa "disecam" putin fiecare personaj in parte...cred ca ar fi extrem de amuzant si interesant!
E un amalgam de oameni tineri, de varta a doua si chiar a treia...unii care intra pentru socializare, altii pur si simplu din plictiseala, pentru altii e destindere curata, iar alta categorie si nu ultima, sunt cei care intra acolo sa-si verse frustrarile de zi cu zi, sa refuleze si sa improaste cu mizerii peste userii aparent linistiti. Si zic aparent, pentru ca si dintre cei pomeniti anterior, unii raman in continuare relaxati, in timp ce altii riposteaza...
Interesant amalgam...
In alta ordine de idei, userii chaturilor se impart in doua mari categorii:
1) Unii care pun suflet;
2) Altii mai "miserupisti", mai indiferenti la tot ce se intampla in jurul lor.
Totusi, aceste chaturi, pot sa devina destul de periculoase...
Studiind putin subiectii, pentru a vedea ce pericole ne pot paste pe aceste canale de socializare, am constatat ca unii au fost "furati" de sume importante de bani (creduli din fire, au "cumparat" laptopuri si alte chestii de la alti useri, trimitand banii inainte de a vedea produsul - produs care bine'nteles, n-a mai vost vazut niciodata). Alti useri, singuri si in cautarea jumatatii, au pus suflet si s-au indragostit orbeste de un nick...sa zicem ca acestia nu sunt foarte pagubiti. Decat o mica parte dintre ei...si va explic de ce. Au fost chiar cazuri, cunosc detalii chiar (prefer insa sa nu postez aici asa ceva, din respect pentru ei si familiile lor), useri care s-au aventurat orbeste la blind date-uri si care nu s-au mai intors acasa...intalnirea finalizandu-se cu omor sau sinucidere...
Altii dintre cei care pun suflet, au familii, copii si pur si simplu renunta la tot pentru o iluzie...spun iluzie, pentru ca in marea majoritate a cazurilor, au ghinionul de a intalni persoane indiferente sau doar cu chef de viata si "pofta de joaca"...
TRIST, dar adevarat! S-au intamplat cazuri...
Un alt lucru trist, comun pe chaturi, este aparitia personajelor ciudate. Sunt oameni care pur si simplu nu au viata reala, decat virtuala. Un exemplu care vi-l pot da...este barbat singur, plecat in lumea larga, in jur la 50 de ani care intra deodata cu 5 nick-uri. Numarul clonelor a fost dat aleator...de multe ori depasind aceasta cifra. In fine, ceea ce conteaza nu este numarul clonelor, ci faptul ca fiecare clona are personalitate diferita. Unul e dragut si linistit, altul isteric, injurand si jignind tot ce prinde in cale, o alta clona se "iubeste" prin privat :-)), iar alta rade si glumeste cu ceilalti useri. Totul se petrece deodata, cateva ore/zi, uneori zi si noapte pana userul adoarme cu capul pe tastaura...sunt useri care comenteaza chiar ca s-ar fi laudat printre altele ca detine in casa 7 calculatoare si sta pe chat de pe toate deodata.
TRIST...foarte trist...cum sta in libertate asemenea personaj? Chiar nu-l vede nimeni sa-l ajute? Sa-l interneze cu scopul unui tratament minimal macar...
O alta categorie de useri, frustrati fiind acasa, la scoala, la locurile de munca, intra efectiv pentru a scapa de frustrari pe chat...astia se vad de la cale de-o posta! Intra, se iau de toata lumea, ei sunt cei mai buni, restul sunt "varza", jignesc si injura ca la usa cortului, incepand cu mamele userilor linistiti si terminand cu mortii familiilor acestora (facandu-i fericiti pe toti!) :-))).
Userii simpatici si relativ normali :)) din fericire exista si aceasta categorie...care intra pe chaturi doar pentru socializare si relaxare, refuzand in general discutiile private si socializand pe main, alaturi de alti useri. Acestia sunt de regula inofensivi, induc o stare de bine si se tin de glume inteligente. Dar aceasta categorie este pe cale de disparitie, fiind predominanta pe chaturile anilor 2000-2005...
De regula acesti useri sunt "atacati" si "haituiti" de categoriile descrise putin mai sus. Unii dintre acesti useri, ii ignora si-si vad linistiti de ale lor in continuare. Altii riposteaza, in speranta ca vor scapa de userii "capuse" sau "vampiri", care pur si simplu se hranesc cu energiile lor pozitive, emanand doar energii negative in schimb...
Atat doar pentru azi...desi lucrurile sunt mult mai complexe...astept comentariile, eventual observatiile voastre cu privire la aceste canale de socializare...
Azi vom aborda un subiect interesant. Ar fi de brodat pe marginea acestui subiect ani buni...numai ca poate sunt prea putini cei interesati de o "disectie" a chaturilor. Ar fi o placere pentru mine sa discut cu un psiholog, chiar si cu un psihiatru bun (pentru ca stiu bine ce zic...studiul personajelor care populeaza chaturile actuale ar putea sa constituie, linistit, subiect de teza doctorala), sa "disecam" putin fiecare personaj in parte...cred ca ar fi extrem de amuzant si interesant!
E un amalgam de oameni tineri, de varta a doua si chiar a treia...unii care intra pentru socializare, altii pur si simplu din plictiseala, pentru altii e destindere curata, iar alta categorie si nu ultima, sunt cei care intra acolo sa-si verse frustrarile de zi cu zi, sa refuleze si sa improaste cu mizerii peste userii aparent linistiti. Si zic aparent, pentru ca si dintre cei pomeniti anterior, unii raman in continuare relaxati, in timp ce altii riposteaza...
Interesant amalgam...
In alta ordine de idei, userii chaturilor se impart in doua mari categorii:
1) Unii care pun suflet;
2) Altii mai "miserupisti", mai indiferenti la tot ce se intampla in jurul lor.
Totusi, aceste chaturi, pot sa devina destul de periculoase...
Studiind putin subiectii, pentru a vedea ce pericole ne pot paste pe aceste canale de socializare, am constatat ca unii au fost "furati" de sume importante de bani (creduli din fire, au "cumparat" laptopuri si alte chestii de la alti useri, trimitand banii inainte de a vedea produsul - produs care bine'nteles, n-a mai vost vazut niciodata). Alti useri, singuri si in cautarea jumatatii, au pus suflet si s-au indragostit orbeste de un nick...sa zicem ca acestia nu sunt foarte pagubiti. Decat o mica parte dintre ei...si va explic de ce. Au fost chiar cazuri, cunosc detalii chiar (prefer insa sa nu postez aici asa ceva, din respect pentru ei si familiile lor), useri care s-au aventurat orbeste la blind date-uri si care nu s-au mai intors acasa...intalnirea finalizandu-se cu omor sau sinucidere...
Altii dintre cei care pun suflet, au familii, copii si pur si simplu renunta la tot pentru o iluzie...spun iluzie, pentru ca in marea majoritate a cazurilor, au ghinionul de a intalni persoane indiferente sau doar cu chef de viata si "pofta de joaca"...
TRIST, dar adevarat! S-au intamplat cazuri...
Un alt lucru trist, comun pe chaturi, este aparitia personajelor ciudate. Sunt oameni care pur si simplu nu au viata reala, decat virtuala. Un exemplu care vi-l pot da...este barbat singur, plecat in lumea larga, in jur la 50 de ani care intra deodata cu 5 nick-uri. Numarul clonelor a fost dat aleator...de multe ori depasind aceasta cifra. In fine, ceea ce conteaza nu este numarul clonelor, ci faptul ca fiecare clona are personalitate diferita. Unul e dragut si linistit, altul isteric, injurand si jignind tot ce prinde in cale, o alta clona se "iubeste" prin privat :-)), iar alta rade si glumeste cu ceilalti useri. Totul se petrece deodata, cateva ore/zi, uneori zi si noapte pana userul adoarme cu capul pe tastaura...sunt useri care comenteaza chiar ca s-ar fi laudat printre altele ca detine in casa 7 calculatoare si sta pe chat de pe toate deodata.
TRIST...foarte trist...cum sta in libertate asemenea personaj? Chiar nu-l vede nimeni sa-l ajute? Sa-l interneze cu scopul unui tratament minimal macar...
O alta categorie de useri, frustrati fiind acasa, la scoala, la locurile de munca, intra efectiv pentru a scapa de frustrari pe chat...astia se vad de la cale de-o posta! Intra, se iau de toata lumea, ei sunt cei mai buni, restul sunt "varza", jignesc si injura ca la usa cortului, incepand cu mamele userilor linistiti si terminand cu mortii familiilor acestora (facandu-i fericiti pe toti!) :-))).
Userii simpatici si relativ normali :)) din fericire exista si aceasta categorie...care intra pe chaturi doar pentru socializare si relaxare, refuzand in general discutiile private si socializand pe main, alaturi de alti useri. Acestia sunt de regula inofensivi, induc o stare de bine si se tin de glume inteligente. Dar aceasta categorie este pe cale de disparitie, fiind predominanta pe chaturile anilor 2000-2005...
De regula acesti useri sunt "atacati" si "haituiti" de categoriile descrise putin mai sus. Unii dintre acesti useri, ii ignora si-si vad linistiti de ale lor in continuare. Altii riposteaza, in speranta ca vor scapa de userii "capuse" sau "vampiri", care pur si simplu se hranesc cu energiile lor pozitive, emanand doar energii negative in schimb...
Atat doar pentru azi...desi lucrurile sunt mult mai complexe...astept comentariile, eventual observatiile voastre cu privire la aceste canale de socializare...
marți, 26 octombrie 2010
Mobbing sau stress la locul de munca?
Un fenomen care a existat din totdeauna, dar in ultima vreme a luat, intr-adevar, amploare. Lumea se plange din ce in ce mai des de asa ceva si pot sa va spun ca si eu am trecut prin asta.
Una este cand stresul este provocat de sef (desi nici el nu are nici un drept s-o faca) si alta e cand se trezesc niste "somitati", colegi de servici de aceeasi varsta sau chiar mai tineri sa streseze in dreapta si in stanga lor.
In primul caz, cand seful streseaza angajatii (si zic eu ca n-are absolut nici un drept s-o faca), acestia se lasa terorizati pentru simplu fapt ca le este frica. Frica nu duce la nimic bun, dimpotriva...s-a constatat ca un om in somaj este mult mai sanatos din punct de vedere psihic decat un om terorizat la locul de munca. Dupa parerea mea, numai un sef idiot ar putea sa faca asa ceva.
In primul caz, cand seful nu este multumit de angajat, normal ar fi sa-l concedieze si sa-si ia pe cineva mai bun profesional. Este din cale-afara de stupid sa stresezi un angajat bun, care-si vede de treaba si pe care te poti baza ca sef. Parerea mea este ca acei sefi care fac asta (si mai ales in domeniul privat), ar trebui sa mearga sa-si faca ei in primul rand un control...psihologic, psihiatric...
Oare cand vor intelege ca nu au nici un drept sa actioneze (in rau) asupra sanatatii angajatilor. CONCEDIATI-I idiotilor daca nu sunteti multumiti de ei! Nu-i stresati, ca stressul provoaca o multitudine de boli, uneori chiar moartea. Si nu aveti dreptul asta asupra nimanui. Nu veniti cu idei de genul "daca nu e multumit, sa-si dea demisia si sa plece"...da' voi de ce mama zmaului sunteti in functia aia??? Ca alergati ca turbatii dupa o functie de manager...si in 90% din cazuri, dovediti doar incapabilitate si un management defectuos. Ia mai treceti si voi cel putin o data pe an la cate un consult la nenea doctorul...ca 100% aveti bubitsa la cap cei care practicati mobbingul.
Orice sef normal, realizeaza ca stresand un angajat (psihic), ii reduce randamentul cu minim 50%. Nu-i stresati, ci pedepsiti-i!Insa numai atunci cand gresesc si doar pentru ceea ce au gresit. Doar asa va stii un angajat ca face buba daca mai pune manutsa pe sobita fierbinte si se va feri sa greseasca a doua oara in acelasi fel. Va invata ceva din asta si sunt convinsa ca vor evita sa va mai supere cu aceleasi probleme...
In al doilea caz... O ABSURDITATE...colegii intre ei sa se woota psihic reciproc...aici exista un singur motiv. Cel slab pregatit profesional (ca daca era bun, nu avea probleme in a se face remarcat), deci "somitatea" dintr-o firma, va ataca psihic, constiincios, pe oricine, care dupa umila lui parere, reprezinta un potential concurent la promovare in functie sau marire de salar. Cum va aparea un coleg mai bun, mai bine pregatit, mai onest, javra ordinara va incepe sa-l muste de cur sistematic si constiincios. De ce? Acel coleg va fi o piedica in calea "dezvoltarii lui profesionale", in calea "succesului sau", in "cariera sa"...
Poi fratilor care va plangeti de stress...nu uitati sa-i priviti in primul rand exact cum i-am descris eu aici. NISTE RATATI...ca un om serios are treaba la servici, nu se tine de barfe si dat la harlet sa sape groapa altuia de dimineata pana la sfarsitul programului. Nu va mai plangeti ca sunteti mai slabi decat niste ratati profesional, care fac carpe de sters pe jos din domniile voastre.
Am trecut prin asa ceva...mai degraba "o tentativa"...pentru ca am pus lucrurile la punct din buna vreme. N-am asteptat sa mi se catere in cap si sa-si faca cuib acolo, sa se instaleze comod precum gaina-n cuibar...
In sensul asta am sa va dau niste mici idei (nu le numesc sfaturi, pentru ca e departe de mine ideea de a da sfaturi cuiva care nu le cere), care sper sa functioneze si la voi, asa cum au functionat la mine.
a) Tineti minte si nu uitati...sefilor NU LE PLAC plangaciosii!!! Decat sa mergeti sa parati la sef, mai bine taiati-va un deget!
b) Faceti un tzarc imaginar in jurul vostru. Imaginati-va un gard de jur-imprejurul vostru la aprox. 1 m...spatiul vostru vital...si "plezniti" cu incredere orice "gaina" care vrea sa se catzere sau sa sara gardul la dumneavoastra. Cum se face acest lucru? Simplu! Cu bun simt (ca il aveti si tocmai de bunul vostru simt profita somitatile cand va sug sangele ca vampirii si va lasa lati, galbeni ca ceara si fara vlaga pe podea).
In primul rand, salutati cu respect si pretindeti respect. Iti fi colegi de serviciu, da' mucea care e cu cel putin 10 ani mai tanar decat dumneavoastra si obraznic pe deasupra, "somitatea" de bani gata si fara pic de experienta profesionala, trebuie sa va salute cu respect, nu sa va traga zilnic de elasticul de la chiloti! Ca astia cam asa sunt...asa procedeaza. In al doilea rand, nu ascultati nimic ce tine de barfa unui coleg/ colega...intotdeauna lamuriti-va personal de fiecare coleg de servici. Oamenii sunt rautaciosi si lucrurile poate ca nu stau chiar asa cum le auziti dumneavoastra. IN NICI UN CAZ nu acceptati barfe la servici...pe cat posibil evitati orice discutie ce nu tine de profesional. Incercati, mai ales la inceput pana cand va cunoasteti colegii, sa aveti cu acestia doar discutii profesionale...sau legate despre nimicuri. Barfitorii sunt primii care va trag de limba si apoi profita de orice amanunt despre dumneavoastra. Cand nu scapati de "scaieti", faceti ordine de fata cu restul colegilor sau cu seful...nu in privat (pentru ca un nesimtit va va rade in fata intre 4 ochi). LUATI ATITUDINE! Indepartati-i fara sa va fie jena de lucrul asta. Atitudinea dumneavoastra conteaza...si orice sef tine cont de atitudinea angajatului. Dovediti ca aveti coloana vertebrala, ca aveti de lucru la servici (nu doar barfe si discutii) si veti vedea ca toata lumea va va respecta si in nici un caz nu vor avea curaj sa va streseze. Asta patesc doar oamenii slabi. Nu uitati asta!
Bafta mare!!!
Una este cand stresul este provocat de sef (desi nici el nu are nici un drept s-o faca) si alta e cand se trezesc niste "somitati", colegi de servici de aceeasi varsta sau chiar mai tineri sa streseze in dreapta si in stanga lor.
In primul caz, cand seful streseaza angajatii (si zic eu ca n-are absolut nici un drept s-o faca), acestia se lasa terorizati pentru simplu fapt ca le este frica. Frica nu duce la nimic bun, dimpotriva...s-a constatat ca un om in somaj este mult mai sanatos din punct de vedere psihic decat un om terorizat la locul de munca. Dupa parerea mea, numai un sef idiot ar putea sa faca asa ceva.
In primul caz, cand seful nu este multumit de angajat, normal ar fi sa-l concedieze si sa-si ia pe cineva mai bun profesional. Este din cale-afara de stupid sa stresezi un angajat bun, care-si vede de treaba si pe care te poti baza ca sef. Parerea mea este ca acei sefi care fac asta (si mai ales in domeniul privat), ar trebui sa mearga sa-si faca ei in primul rand un control...psihologic, psihiatric...
Oare cand vor intelege ca nu au nici un drept sa actioneze (in rau) asupra sanatatii angajatilor. CONCEDIATI-I idiotilor daca nu sunteti multumiti de ei! Nu-i stresati, ca stressul provoaca o multitudine de boli, uneori chiar moartea. Si nu aveti dreptul asta asupra nimanui. Nu veniti cu idei de genul "daca nu e multumit, sa-si dea demisia si sa plece"...da' voi de ce mama zmaului sunteti in functia aia??? Ca alergati ca turbatii dupa o functie de manager...si in 90% din cazuri, dovediti doar incapabilitate si un management defectuos. Ia mai treceti si voi cel putin o data pe an la cate un consult la nenea doctorul...ca 100% aveti bubitsa la cap cei care practicati mobbingul.
Orice sef normal, realizeaza ca stresand un angajat (psihic), ii reduce randamentul cu minim 50%. Nu-i stresati, ci pedepsiti-i!Insa numai atunci cand gresesc si doar pentru ceea ce au gresit. Doar asa va stii un angajat ca face buba daca mai pune manutsa pe sobita fierbinte si se va feri sa greseasca a doua oara in acelasi fel. Va invata ceva din asta si sunt convinsa ca vor evita sa va mai supere cu aceleasi probleme...
In al doilea caz... O ABSURDITATE...colegii intre ei sa se woota psihic reciproc...aici exista un singur motiv. Cel slab pregatit profesional (ca daca era bun, nu avea probleme in a se face remarcat), deci "somitatea" dintr-o firma, va ataca psihic, constiincios, pe oricine, care dupa umila lui parere, reprezinta un potential concurent la promovare in functie sau marire de salar. Cum va aparea un coleg mai bun, mai bine pregatit, mai onest, javra ordinara va incepe sa-l muste de cur sistematic si constiincios. De ce? Acel coleg va fi o piedica in calea "dezvoltarii lui profesionale", in calea "succesului sau", in "cariera sa"...
Poi fratilor care va plangeti de stress...nu uitati sa-i priviti in primul rand exact cum i-am descris eu aici. NISTE RATATI...ca un om serios are treaba la servici, nu se tine de barfe si dat la harlet sa sape groapa altuia de dimineata pana la sfarsitul programului. Nu va mai plangeti ca sunteti mai slabi decat niste ratati profesional, care fac carpe de sters pe jos din domniile voastre.
Am trecut prin asa ceva...mai degraba "o tentativa"...pentru ca am pus lucrurile la punct din buna vreme. N-am asteptat sa mi se catere in cap si sa-si faca cuib acolo, sa se instaleze comod precum gaina-n cuibar...
In sensul asta am sa va dau niste mici idei (nu le numesc sfaturi, pentru ca e departe de mine ideea de a da sfaturi cuiva care nu le cere), care sper sa functioneze si la voi, asa cum au functionat la mine.
a) Tineti minte si nu uitati...sefilor NU LE PLAC plangaciosii!!! Decat sa mergeti sa parati la sef, mai bine taiati-va un deget!
b) Faceti un tzarc imaginar in jurul vostru. Imaginati-va un gard de jur-imprejurul vostru la aprox. 1 m...spatiul vostru vital...si "plezniti" cu incredere orice "gaina" care vrea sa se catzere sau sa sara gardul la dumneavoastra. Cum se face acest lucru? Simplu! Cu bun simt (ca il aveti si tocmai de bunul vostru simt profita somitatile cand va sug sangele ca vampirii si va lasa lati, galbeni ca ceara si fara vlaga pe podea).
In primul rand, salutati cu respect si pretindeti respect. Iti fi colegi de serviciu, da' mucea care e cu cel putin 10 ani mai tanar decat dumneavoastra si obraznic pe deasupra, "somitatea" de bani gata si fara pic de experienta profesionala, trebuie sa va salute cu respect, nu sa va traga zilnic de elasticul de la chiloti! Ca astia cam asa sunt...asa procedeaza. In al doilea rand, nu ascultati nimic ce tine de barfa unui coleg/ colega...intotdeauna lamuriti-va personal de fiecare coleg de servici. Oamenii sunt rautaciosi si lucrurile poate ca nu stau chiar asa cum le auziti dumneavoastra. IN NICI UN CAZ nu acceptati barfe la servici...pe cat posibil evitati orice discutie ce nu tine de profesional. Incercati, mai ales la inceput pana cand va cunoasteti colegii, sa aveti cu acestia doar discutii profesionale...sau legate despre nimicuri. Barfitorii sunt primii care va trag de limba si apoi profita de orice amanunt despre dumneavoastra. Cand nu scapati de "scaieti", faceti ordine de fata cu restul colegilor sau cu seful...nu in privat (pentru ca un nesimtit va va rade in fata intre 4 ochi). LUATI ATITUDINE! Indepartati-i fara sa va fie jena de lucrul asta. Atitudinea dumneavoastra conteaza...si orice sef tine cont de atitudinea angajatului. Dovediti ca aveti coloana vertebrala, ca aveti de lucru la servici (nu doar barfe si discutii) si veti vedea ca toata lumea va va respecta si in nici un caz nu vor avea curaj sa va streseze. Asta patesc doar oamenii slabi. Nu uitati asta!
Bafta mare!!!
joi, 21 octombrie 2010
Toate-s vechi si noua toate...
Pilotii orbi, articol publicat de Mircea Eliade, in ziarul Vremea, 1937
"Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.
Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.
Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.
Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal.
Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]
Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!
Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.
Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.
Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.
Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.
…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.
Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…
Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
"Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche)"
"Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.
Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.
Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.
Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal.
Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]
Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!
Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.
Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.
Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.
Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.
…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.
Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…
Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !
"Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche)"
marți, 19 octombrie 2010
Mneata buna!
Azi o sa va prezint, din nou, un subiect care nu-mi face absolut nici o placere...la fel cu cel din primavara, referitor la TAROM.
Eu inteleg ca nu sunt bani in Romania, dar cu atat mai mult...asta inseamna ca tuturor ne e greu. CFR-ul in schimb, in afara de faptul ca majoreaza an de an pretul biletelor, cu nesimtire, nu ofera nimic in schimb. Nici un serviciu...ba mai mult, te trezesti si furat, chiar de catre angajatii lor. Si am sa va povestesc cum...
Calatorind la vagon de dormit (clasa I), din orasul X pana in Bucuresti (dus-intors), o cunostinta de-a mea, a simtit pe propria-i piele puterea indolentei...
A urcat in tren, a dat biletele unui conductor si a mers linistit la cuseta sa se intinda...ca doar de-aia a platit 250 lei dus-intors, intelegandu-se cu nasul sa-l trezeasca in orasul X. Am inteles ca asta se face de obicei (doar de-aia iti ia nasul beletele la urcarea in tren)...nu e la mica intelegere.
Bine-nteles ca a fost lasat sa doarma, nu l-a deranjat nimeni in orasul X (noroc ca uneori functioneaza ceasul biologic, cunostinta mea "facand ochi" exact in gara cu pricina - norocul lui). Cand a parasit cuseta si a dat nas in nas cu nasul, acesta si-a cerut mii de scuze ca a "uitat" si in momentul cand i s-a cerut biletul (ca doar era pentru decont, in interes de serviciu), nasul a recunoscut ca nu-l mai are...nici vorba...ca l-a dat unor "domni" care au plecat deja, ba ca din greseala...ca era "lipit" de al altora...
Deci, in concluzie (ca nu mai are rost sa povestim discutii), astea sunt serviciile CFR-ul la pret de bilet de avion! Rau am ajuns fratilor...calatoriti cu incredere cu CFR-ul...
Cum era reclama aia la FNI? "Dormiti linistiti...FNI-ul are grija de banii dumneavoastra!" Asa si cu CFR-ul...
Eu inteleg ca nu sunt bani in Romania, dar cu atat mai mult...asta inseamna ca tuturor ne e greu. CFR-ul in schimb, in afara de faptul ca majoreaza an de an pretul biletelor, cu nesimtire, nu ofera nimic in schimb. Nici un serviciu...ba mai mult, te trezesti si furat, chiar de catre angajatii lor. Si am sa va povestesc cum...
Calatorind la vagon de dormit (clasa I), din orasul X pana in Bucuresti (dus-intors), o cunostinta de-a mea, a simtit pe propria-i piele puterea indolentei...
A urcat in tren, a dat biletele unui conductor si a mers linistit la cuseta sa se intinda...ca doar de-aia a platit 250 lei dus-intors, intelegandu-se cu nasul sa-l trezeasca in orasul X. Am inteles ca asta se face de obicei (doar de-aia iti ia nasul beletele la urcarea in tren)...nu e la mica intelegere.
Bine-nteles ca a fost lasat sa doarma, nu l-a deranjat nimeni in orasul X (noroc ca uneori functioneaza ceasul biologic, cunostinta mea "facand ochi" exact in gara cu pricina - norocul lui). Cand a parasit cuseta si a dat nas in nas cu nasul, acesta si-a cerut mii de scuze ca a "uitat" si in momentul cand i s-a cerut biletul (ca doar era pentru decont, in interes de serviciu), nasul a recunoscut ca nu-l mai are...nici vorba...ca l-a dat unor "domni" care au plecat deja, ba ca din greseala...ca era "lipit" de al altora...
Deci, in concluzie (ca nu mai are rost sa povestim discutii), astea sunt serviciile CFR-ul la pret de bilet de avion! Rau am ajuns fratilor...calatoriti cu incredere cu CFR-ul...
Cum era reclama aia la FNI? "Dormiti linistiti...FNI-ul are grija de banii dumneavoastra!" Asa si cu CFR-ul...
luni, 18 octombrie 2010
Gura Leului
Nu sunt doar nascuta in zodia leului, ci dupa cum bine vedeti, ca planta, sunt Gura Leului...deci leoaica 100% (pur sange)...
Ce se zice in general despre cei care sunt reprezentati de Gura Leului...
"Pozna" este prenumele lor, dar primul nume este "prieten". Aceste persoane sunt suficient de glumete si le place sa binedispuna alte persoane...:-))
Voi ce "flori" sunteti? :-)
Ce se zice in general despre cei care sunt reprezentati de Gura Leului...
"Pozna" este prenumele lor, dar primul nume este "prieten". Aceste persoane sunt suficient de glumete si le place sa binedispuna alte persoane...:-))
Voi ce "flori" sunteti? :-)
joi, 14 octombrie 2010
In avion :-))
In avion, la business class, o doamna e asezata langa un domn.
La un moment dat ea incepe sa stranute si de fiecare data incepe sa tremure din tot corpul, dupa care isi sterge delicat nasul.
Istoria se repeta de mai multe ori, pana cand domnul intervine:
- Ma scuzati, nu vreau sa va deranjez dar nu ma pot abtine sa nu va intreb... De ce tremurati asa de tare de fiecare data cand stranutati?
- Pentru ca sufar de o boala foarte rara. De fiecare data cand stranut, am un orgasm.
La care domnul, un pic jenat ca nu a mai auzit de asemenea boala, o intreaba grijuliu:
- Si luati ceva?
- Da, PIPER !...
La un moment dat ea incepe sa stranute si de fiecare data incepe sa tremure din tot corpul, dupa care isi sterge delicat nasul.
Istoria se repeta de mai multe ori, pana cand domnul intervine:
- Ma scuzati, nu vreau sa va deranjez dar nu ma pot abtine sa nu va intreb... De ce tremurati asa de tare de fiecare data cand stranutati?
- Pentru ca sufar de o boala foarte rara. De fiecare data cand stranut, am un orgasm.
La care domnul, un pic jenat ca nu a mai auzit de asemenea boala, o intreaba grijuliu:
- Si luati ceva?
- Da, PIPER !...
miercuri, 13 octombrie 2010
Octombrie 2010
Aceasta luna are 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Se spune ca asta se intampla odata la 823 de ani.
Uite la ce sunt bune comentariile. Un "anonim" (nu s-a semnat) mi-a lasat un comentariu...cica in IANUARIE 2010 a fost la fel: 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Am verificat si asa este.
Deci presa (ziare, radio...bla, bla, bla) care in prima faza imprastie zvonuri cu 823 de ani, iar apoi 550 ani, ar fi mai bine sa-si caute de lucru la o ferma. Macar s-ar mai produce si in Romania ceva.
Multumesc "Anonim" :-)) si te mai astept cu comentarii...
Uite la ce sunt bune comentariile. Un "anonim" (nu s-a semnat) mi-a lasat un comentariu...cica in IANUARIE 2010 a fost la fel: 5 vineri, 5 sambete, 5 duminici. Am verificat si asa este.
Deci presa (ziare, radio...bla, bla, bla) care in prima faza imprastie zvonuri cu 823 de ani, iar apoi 550 ani, ar fi mai bine sa-si caute de lucru la o ferma. Macar s-ar mai produce si in Romania ceva.
Multumesc "Anonim" :-)) si te mai astept cu comentarii...
marți, 12 octombrie 2010
SEARA MARAMURESEANA, Club ETNO, Cluj-Napoca
Asa cum v-am pomenit si in luna martie, Club Etno Cluj organizeaza seri maramuresene. Odata cu inceperea anului universitar 2010 - 2011, respectiv inceputul lunii octombrie, au inceput din nou serile maramuresene care au un succes terbil, mai ales, in randurile studentilor. E o petrecere frumoasa, cu cantece si dansuri maramuresene, la care participa foarte multi tineri, care dovedesc ca nu au uitat de tot obiceiurile si dansurile populare, nu ignora muzica populara, ci dimpotriva...ca se simt bine nu doar in discoteci si cluburi de noapte, ci si la o seara de joc maramuresean.
Felicitari atat conducerii Clubului Etno ca s-au gandit sa organizeze asa ceva (dovedeste un management bun, o gandire optimista pe timp de criza, pentru ca trebuie sa recunosc, clubul a fost ocupat in procent de 100%), cat si tinerilor prezenti la aceste evenimente, care iubesc muzica si dansul popular si nu renunta la acestea in favoarea muzicii rock, house, disco, etc...
In rest, poze...
Dupa o seara maramureseana, unde curg carafele cu vin...lumea se vede cam asa :))
Felicitari atat conducerii Clubului Etno ca s-au gandit sa organizeze asa ceva (dovedeste un management bun, o gandire optimista pe timp de criza, pentru ca trebuie sa recunosc, clubul a fost ocupat in procent de 100%), cat si tinerilor prezenti la aceste evenimente, care iubesc muzica si dansul popular si nu renunta la acestea in favoarea muzicii rock, house, disco, etc...
In rest, poze...
Dupa o seara maramureseana, unde curg carafele cu vin...lumea se vede cam asa :))
luni, 11 octombrie 2010
Cat adevar!
Sa zicem ca esti un idiot.
Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)
Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)
Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)
Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.
(James Bovard)
Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)
Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)
Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O'Rourke)
In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)
Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain, 1866)
Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)
Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)
De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)
Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)
Si sa zicem ca esti membru al parlamentului. Dar asta inseamna deja ca ma repet.
(Mark Twain)
Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
(Winston Churchill)
Un liberal este cineva care se simte indatorat fata de aproapele sau, care datorie este de acord sa o plateasca din banii tai.
(Gordon Liddy)
Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decit doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.
(James Bovard)
Ajutorul extern trebuie inteles ca un transfer de bani de la oamenii saraci din tarile bogate catre oamenii bogati din tarile sarace.
(Douglas Casey)
Guvernul este o mare inventie, prin care toata lumea se chinuie sa traiasca pe cheltuiala altora.
(Frederic Bastiat)
Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa cind o sa fie gratuit!
(P.J. O'Rourke)
In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cit mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora.
(Voltaire)
Nici o viata, libertate sau proprietate nu este in siguranta, atita timp cit aparatul legislativ este in sesiune.
(Mark Twain, 1866)
Sa vorbesti este ieftin, in afara de atunci cind o face parlamentul.
(Necunoscut)
Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor.
Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
(Winston Churchill)
De ce are nevoie tara asta: mai multi politicieni fara loc de munca.
(Edward Langley)
Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi.
(Thomas Jefferson)
joi, 7 octombrie 2010
Din ciclul "Un banc pe zi"
Un punk-er urcă într-un autobuz. Părul său era făcut spice, colorat verde,rosu,albastru si portocaliu. Hainele îi erau o amestecătură de cîrpe si piele, picioarele îi erau goale si corpul îi era plin de cercei. Se asază pe singurul loc liber, exact în faţa unui bătrîn, care se tot holba la el.
- Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai făcut nimic aiurea cînd erai tînăr?
Bătrînul:
- Ba da. Odată, cînd eram în marină, m-am îmbătat în Singapore si am f**** un papagal. ……..Mă gîndeam că esti fiul meu.
- Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai făcut nimic aiurea cînd erai tînăr?
Bătrînul:
- Ba da. Odată, cînd eram în marină, m-am îmbătat în Singapore si am f**** un papagal. ……..Mă gîndeam că esti fiul meu.
marți, 5 octombrie 2010
LoL de LoL!!! :)))
Tocmai am primit un mail dragut (putin zis dragut) care practic ofera un model de C.V. completat, de care ar fi bine sa tineti cont :))))...asta daca vreti sa aveti un real succes la angajare!
MULTUMESC LIDIA! :-)))...cand simt ca nu mai am nici o sansa si ma simt demoralizata, promit sa incerc si varianta asta!
Un Curiculum Vitae al unui baiat de 17 ani facut pentru un fast-food McDonald's (si a fost angajat pentru ca era sincer si nostim) (dupa un ziar local din New Holland )
NUME: XXX YYY (G.B.)
SEX: Nu înca, astept persoana potrivita.
POSTUL PENTRU CARE CANDIDEZ: Presedinte al Companiei sau Vice Presedinte. Pâna la urma, orice post disponibil. Daca as fi avut posibilitatea sa aleg, nu as fi facut cererea asta.
STUDII: Da.
ULTIMUL POST OCUPAT: Tinta injuriilor din familie.
SALARIZARE: Mai putin decât meritam.
ULTIMA OCUPATIE: Înfruntarea ostilitatilor birocratiei completând CV-uri.
CEA MAI REMARCABILA REUSITA: Incredibila mea colectie de pixuri furate din birouri.
MOTIVUL DEMISIEI DE LA ULTIMUL JOB: Ma seca.
PUTEM CONTACTA ACTUALUL PATRON PENTRU REFERINTE: Daca aveam asa ceva, mai completam asta?
PROGRAM DE LUCRU: Nu conteaza.
PREFERABIL ÎNTRE ORELE: 1,30 - 3,30 pm, martea, miercurea si joia.
AVETI PROBLEME FIZICE CARE SA VA ÎMPIEDICE SA RIDICATI MAI MULT DE 50 KG? - Depinde ce trebuie sa ridic.
POSEDATI MASINA?: Mai corect ar fi: posedati o masina care sa mearga?
FUMATI : Numai în pauze.
CE VA DORITI PENTRU URMATORII CINCI ANI?: Sa traiesc în Bahamas cu o blonda sexy supermodel care sa ma considere cel mai interesant lucru de pe lume dupa taiatul pâinii. Si as vrea sa încep acum cei cinci ani.
ATI COMPLETAT ACEST FORMULAR ÎN DEPLINATATEA FACULTATILOR DVS.? - Nu am facultate.
SEMNATURA : Indescifrabila.
DATA : Azi, da' puteti sa o mai cititi din când în când.
MULTUMESC LIDIA! :-)))...cand simt ca nu mai am nici o sansa si ma simt demoralizata, promit sa incerc si varianta asta!
Un Curiculum Vitae al unui baiat de 17 ani facut pentru un fast-food McDonald's (si a fost angajat pentru ca era sincer si nostim) (dupa un ziar local din New Holland )
NUME: XXX YYY (G.B.)
SEX: Nu înca, astept persoana potrivita.
POSTUL PENTRU CARE CANDIDEZ: Presedinte al Companiei sau Vice Presedinte. Pâna la urma, orice post disponibil. Daca as fi avut posibilitatea sa aleg, nu as fi facut cererea asta.
STUDII: Da.
ULTIMUL POST OCUPAT: Tinta injuriilor din familie.
SALARIZARE: Mai putin decât meritam.
ULTIMA OCUPATIE: Înfruntarea ostilitatilor birocratiei completând CV-uri.
CEA MAI REMARCABILA REUSITA: Incredibila mea colectie de pixuri furate din birouri.
MOTIVUL DEMISIEI DE LA ULTIMUL JOB: Ma seca.
PUTEM CONTACTA ACTUALUL PATRON PENTRU REFERINTE: Daca aveam asa ceva, mai completam asta?
PROGRAM DE LUCRU: Nu conteaza.
PREFERABIL ÎNTRE ORELE: 1,30 - 3,30 pm, martea, miercurea si joia.
AVETI PROBLEME FIZICE CARE SA VA ÎMPIEDICE SA RIDICATI MAI MULT DE 50 KG? - Depinde ce trebuie sa ridic.
POSEDATI MASINA?: Mai corect ar fi: posedati o masina care sa mearga?
FUMATI : Numai în pauze.
CE VA DORITI PENTRU URMATORII CINCI ANI?: Sa traiesc în Bahamas cu o blonda sexy supermodel care sa ma considere cel mai interesant lucru de pe lume dupa taiatul pâinii. Si as vrea sa încep acum cei cinci ani.
ATI COMPLETAT ACEST FORMULAR ÎN DEPLINATATEA FACULTATILOR DVS.? - Nu am facultate.
SEMNATURA : Indescifrabila.
DATA : Azi, da' puteti sa o mai cititi din când în când.
Emil Cioran despre munca
Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi insisi.
Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa iintre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt. respectiva distractie.
Merci Liviu :-)
Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa iintre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt. respectiva distractie.
Merci Liviu :-)
marți, 17 august 2010
Cu mentiunea mea speciala!
Mai zilele trecute am intrat in mail si am constatat ca am zeci, sute...normal ca nu le citesc pe toate. Ar fi chiar culmea! Dar printre altele, am gasit ceva ce mi-a atras atentia. Pare a fi o "scrisoare catre Presedintele Romaniei" scrisoare interesanta, la care trebuie sa ma vad obligata sa subscriu, asa cum multi dintre voi (ma refer la cei care veti citi materialul) o veti face. Nu stiu cine a gandit (compus) minunatia asta, dar este punct ochit, punct lovit! Multi fac politica la TV, da' inca nimeni n-a "lovit" direct si la subiect ceea ce trebuia "lovit". Mentionez ca nu e opera mea, subscriu la ceea ce puncteaza, citez...si nu stiu pe cine (daca cumva din greseala isi recunoaste articolul, atunci sa-si insuseasca multumirile mele) si totodata imi cer scuze fata de cititori pentru eventualele expresii triviale sau injuraturi la adresa unor concetateni de-ai nostrii, insa mentionez ca acestea sunt la locul potrivit.
"Cu mentiunea mea speciala: FUTU-I IN GURA PE TOTI!
Spânzuraţi-ne!
Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintotdeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească. Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş. Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat. Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.
Nu mama mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani – pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri! Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă. Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite. După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.
1. Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo,există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8. După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi.
Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă."
CULMEA NESIMTIRII = EMIL BASESCU!
"Cu mentiunea mea speciala: FUTU-I IN GURA PE TOTI!
Spânzuraţi-ne!
Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintotdeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească. Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş. Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat. Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.
Nu mama mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani – pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri! Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă. Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite. După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.
1. Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo,există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8. După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi.
Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă."
CULMEA NESIMTIRII = EMIL BASESCU!
joi, 15 aprilie 2010
Praga
Dupa o lunga pauza, am revenit sa va delectez cu cateva imagini din Praga :-)
Sper sa va placa ;-)
Sper sa va placa ;-)
Nici n-are rost a discutam despre berea la halba...nu se compara cu nici o bere bauta pan-acuma!
In vizita la Hrad :-)
Spre strada Aurarilor...plimbare...
Muzeul jucariilor...cica :-)
Vedere de ansamblu asupra unei mici parti a orasului...
miercuri, 24 martie 2010
Seara maramureseana!
Sincer? N-am cuvinte!
O seara extrem de placuta...martea (intotdeauna)...
Daca e marti, e seara maramureseana la Club Etno in Cluj!
Daca sunteti clujeni, aflati ca merita! Daca nu, va recomand cu caldura!
Marti seara in Club Etno, un vin bun la carafa, o muzica buna (de data asta populara, maramureseana), seara perfecta!
Daca nu esti atent, ajungi in transa :-)))
Incercati!
O seara extrem de placuta...martea (intotdeauna)...
Daca e marti, e seara maramureseana la Club Etno in Cluj!
Daca sunteti clujeni, aflati ca merita! Daca nu, va recomand cu caldura!
Marti seara in Club Etno, un vin bun la carafa, o muzica buna (de data asta populara, maramureseana), seara perfecta!
Daca nu esti atent, ajungi in transa :-)))
Incercati!
vineri, 19 martie 2010
Pentru barbatii care inca se mai intreaba de ce iubesc femeile...
Dupa cum zicea Mircea Cartarescu in "De ce iubim femeile", pentru cei care n-au citit inca, din pacate, aceasta carte...
"Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica in bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi
de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele..
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele
pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti.
Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor.
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme.
Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate.
Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune.
Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor.
Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm.
Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."
"Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica in bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi
de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele..
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele
pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti.
Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor.
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme.
Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate.
Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune.
Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor.
Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm.
Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."
Mai multe motive sa fim fericiti!
Uite ca parca incep si eu sa-mi revin si mai ales sa-mi revina putin cate putin inspiratia! Primavara mult asteptata se pare ca in sfarsit ajunge si la noi, temperatura creste treptat (era si cazul), zapada a cam disparut si ceea ce conteaza cel mai mult este ca avem in sfarsit parte de o zi superba!
Dar sa nu mai lungim vorba prea mult, ca vorba batranilor, "vorba multa, saracia omului", avem in sfarsit suficiente motive sa fim fericiti!
1. In primul rand e soare si dupa cum am mai spus, a venit primavara...
2. Este uichend in sfarsit (vineri!!!);
3. Este vineri si mai ales trecut de ora 12:00. Majoritatea mai avem 3 ore de munca...
Iata deci, ca daca suntem cat de cat optimisti (ca pesimistul oricum nu poate sa fie vreodata fericit si oricum ar fi vremea sau oricare ar fi momentul ales, el tot gaseste motive de tristete sau nemultumiri cu duiumul...), putem fi fericiti cu atat de putin...:-)
Va doresc un week-end placut si caldut!
Pe luni! ;-)
Dar sa nu mai lungim vorba prea mult, ca vorba batranilor, "vorba multa, saracia omului", avem in sfarsit suficiente motive sa fim fericiti!
1. In primul rand e soare si dupa cum am mai spus, a venit primavara...
2. Este uichend in sfarsit (vineri!!!);
3. Este vineri si mai ales trecut de ora 12:00. Majoritatea mai avem 3 ore de munca...
Iata deci, ca daca suntem cat de cat optimisti (ca pesimistul oricum nu poate sa fie vreodata fericit si oricum ar fi vremea sau oricare ar fi momentul ales, el tot gaseste motive de tristete sau nemultumiri cu duiumul...), putem fi fericiti cu atat de putin...:-)
Va doresc un week-end placut si caldut!
Pe luni! ;-)
marți, 16 martie 2010
Pentru clujeni!
Cu dedicatie pentru cei care iubesc neconditionat Clujul! Evenimente, noutati si surprize placute pe
http://www.servuscluj.ro/ sau pe facebook, luati legatura cu servus_cluj
Indrazniti cu incredere!
http://www.servuscluj.ro/ sau pe facebook, luati legatura cu servus_cluj
Indrazniti cu incredere!
Vant!
Am fost ieri pe teren intre Turda si Campia Turzii, in plin camp. peste tot ningea si sufla ieri vantul, dar asa ceva ca si acolo, chiar n-am mai pomenit. Nu stiu exact ce viteza avea, stiu doar ca trebuia sa ma duc oblic ca sa ajung sa ma deplasez in linie dreapta.
Se plangea un coleg ca simte durerea in urechi, pana-n creier...ma intreb...oare cum au reusit unii sa lucreze in conditiile alea 8 ore afara???
In orice caz, nu cred ca v-ati dori careva sa simtiti pe pielea voastra asa ceva...;-)
Sa vina primavara!!!
Se plangea un coleg ca simte durerea in urechi, pana-n creier...ma intreb...oare cum au reusit unii sa lucreze in conditiile alea 8 ore afara???
In orice caz, nu cred ca v-ati dori careva sa simtiti pe pielea voastra asa ceva...;-)
Sa vina primavara!!!
miercuri, 10 martie 2010
ALTEX - episodul 2
Cititi si povestiti mai departe sa ia aminte si altii!
"Ați citit probabil episodul 1 al acestui foileton în care e vorba despre cum mă respectă Altex, pe mine, clientul care a dat 400 de Euro pe un aparat foto ce s-a stricat de două ori în șase luni. Le-am scris celor de la departamentul PR al Altex. Știți ce mi-au răspuns? NIMIC. De unde trag concluzia că relațiile publice îi interesează la fel de mult ca relațiile cu clienții. Mi-ar fi plăcut să am cu cine să stau de vorbă pe tema asta, da’ una-i să-ți placă, alta-i să poți.
De când a început toată povestea asta, am stat de vorbă de mai multe ori cu inspectorii ANPC Cluj. Când am depus plângerea, nu am fost întrebat, și nici eu nu am știut că-i vreo diferență, dacă am plătit aparatul din banii mei de buzunar sau din banii lui Adrian Hădean PFA. Între timp, cineva de la Altex ori de la ANPC a observat pe factură codul meu fiscal. De aici s-a schimbat totul, sunt pe picioarele mele, cum s-ar spune. Adică ANPC NU REPREZINTĂ PERSOANELE JURIDICE. Că așa zice legea protecției consumatorului. Bine, nimic de zis, legea-i lege, chiar dacă eu o consider proastă ori ba. ANPC-ul și-a făcut treaba câtâ vreme a crezut că eu sunt eu, nu PFA-ul eu. Deci, nu au pârghii. Bine. totuși, nu-mi ies din cap vorbele pe care o domnișoară (doamnă) inspector al ANPC Cluj (îmi pare rău că nu i-am reținut numele, dar am vorbit la telefon și s-a prezentat ca fiind “de la ANPC”, fără să anexeze un nume acestei sintagme) mi le-a spus când m-a anunțat că ANPC nu mă poate reprezenta : “luați totuși aparatul reparat și dacă se mai strică o dată o să găsim o cale să-i sancționăm pe cei de la Altex”. Eu nu mai știu ce să înțeleg de aici. Adică dacă se strică doar de două ori, nu se poate face nimic. Dacă se mai strică o dată, “găsim o cale”. Nu înțeleg atitudine împăciuitoare a reprezentanților ANPC. Puteau s-o lase așa, adică ” nu-i de competența noastră” și mă consolam cu ideea. Acum mi-a încolțit în cap gândul că totuși, “se poate găsi o cale”.
Azi am fost iar la ANPC Cluj. Pentru că mi-a spus cineva, o persoană care a condus ANPC în alt județ, că pot depune reclamație pentru rele practici comerciale. Inspectorul ANPC Cluj a confirmat, dar mi-a spus că rezoluția va fi aceeași, adică ANPC reprezintă DOAR consumatorii PERSOANE FIZICE, cele juridice fiind nevoite să se adreseze instanței. Același inspector ANPC mi-a spus că ar fi trebuit să cumpăr aparatul în nume propriu și apoi să-l cesionez/cedez/închiriez PFA-ului, adică tot mie. În această situație, ANPC-ul ar fi avut cum să-i constrângă pe cei de la Altex. Cum să nu iubești țara asta și legile care o guvernează? Știți ce mi-a mai spus inspectorul? Că dacă directorul magazinului Altex din Iulius Mall Cluj Napoca ar fi avut bunăvoință, ar fi putut să-mi schimbe aparatul și să rezolve problema cu producătorul. Ei bine, astea-s tot niște vorbe, mai ales că directorul Altex din Iulius Mall n-a avut bunăvoința necesară.
Concluzia? După ce apăs pe butonul “publish” sun un avocat, întrucât NU VREAU aparatul înapoi reparat de două ori în șase luni."
"Ați citit probabil episodul 1 al acestui foileton în care e vorba despre cum mă respectă Altex, pe mine, clientul care a dat 400 de Euro pe un aparat foto ce s-a stricat de două ori în șase luni. Le-am scris celor de la departamentul PR al Altex. Știți ce mi-au răspuns? NIMIC. De unde trag concluzia că relațiile publice îi interesează la fel de mult ca relațiile cu clienții. Mi-ar fi plăcut să am cu cine să stau de vorbă pe tema asta, da’ una-i să-ți placă, alta-i să poți.
De când a început toată povestea asta, am stat de vorbă de mai multe ori cu inspectorii ANPC Cluj. Când am depus plângerea, nu am fost întrebat, și nici eu nu am știut că-i vreo diferență, dacă am plătit aparatul din banii mei de buzunar sau din banii lui Adrian Hădean PFA. Între timp, cineva de la Altex ori de la ANPC a observat pe factură codul meu fiscal. De aici s-a schimbat totul, sunt pe picioarele mele, cum s-ar spune. Adică ANPC NU REPREZINTĂ PERSOANELE JURIDICE. Că așa zice legea protecției consumatorului. Bine, nimic de zis, legea-i lege, chiar dacă eu o consider proastă ori ba. ANPC-ul și-a făcut treaba câtâ vreme a crezut că eu sunt eu, nu PFA-ul eu. Deci, nu au pârghii. Bine. totuși, nu-mi ies din cap vorbele pe care o domnișoară (doamnă) inspector al ANPC Cluj (îmi pare rău că nu i-am reținut numele, dar am vorbit la telefon și s-a prezentat ca fiind “de la ANPC”, fără să anexeze un nume acestei sintagme) mi le-a spus când m-a anunțat că ANPC nu mă poate reprezenta : “luați totuși aparatul reparat și dacă se mai strică o dată o să găsim o cale să-i sancționăm pe cei de la Altex”. Eu nu mai știu ce să înțeleg de aici. Adică dacă se strică doar de două ori, nu se poate face nimic. Dacă se mai strică o dată, “găsim o cale”. Nu înțeleg atitudine împăciuitoare a reprezentanților ANPC. Puteau s-o lase așa, adică ” nu-i de competența noastră” și mă consolam cu ideea. Acum mi-a încolțit în cap gândul că totuși, “se poate găsi o cale”.
Azi am fost iar la ANPC Cluj. Pentru că mi-a spus cineva, o persoană care a condus ANPC în alt județ, că pot depune reclamație pentru rele practici comerciale. Inspectorul ANPC Cluj a confirmat, dar mi-a spus că rezoluția va fi aceeași, adică ANPC reprezintă DOAR consumatorii PERSOANE FIZICE, cele juridice fiind nevoite să se adreseze instanței. Același inspector ANPC mi-a spus că ar fi trebuit să cumpăr aparatul în nume propriu și apoi să-l cesionez/cedez/închiriez PFA-ului, adică tot mie. În această situație, ANPC-ul ar fi avut cum să-i constrângă pe cei de la Altex. Cum să nu iubești țara asta și legile care o guvernează? Știți ce mi-a mai spus inspectorul? Că dacă directorul magazinului Altex din Iulius Mall Cluj Napoca ar fi avut bunăvoință, ar fi putut să-mi schimbe aparatul și să rezolve problema cu producătorul. Ei bine, astea-s tot niște vorbe, mai ales că directorul Altex din Iulius Mall n-a avut bunăvoința necesară.
Concluzia? După ce apăs pe butonul “publish” sun un avocat, întrucât NU VREAU aparatul înapoi reparat de două ori în șase luni."
ADI HADEAN
ALTEX - episodul 1
Cititi si povestiti mai departe sa ia aminte si altii!
"De ce mă iau drept fraier cei de la Altex? Firește, pentru că pot. De azi înainte, unul dintre scopurile vieții mele e să le arăt că nu-s chiar atât de fraier pe cât cred ei. Care-i buba (scuzați limbajul neacademic) ? În luna August a anului trecut am cumpărat un aparat foto, Sony alpha 200, de la Altex Iulius Mall, Cluj Napoca. După doar două luni, aparatul a început să hârâie la pornire și la oprire, simptome însoțite de lipsa focusului. Am împachetat camera (trebuie să păstrezi ambalajul dacă vrei să pupi garanție, lucru ilegal -între noi fie vorba- și abuz tolerat de autorități) și m-am prezentat cu ea la centrul de depanare autorizat. Camera a fost trimisă la București și de acolo în Ungaria, unde Sony au o linie de producție. Am primit-o înapoi după două săptămâni, reparată dar fără să mi se spună ce probleme a avut (nu există mențiuni în fișa de service). Trei luni mai târziu, camera a început să se manifeste la fel ca înaintea reparării, din senin-din-iarbă-verde. Mărturisesc, nu mi-am pus niciodată problema că aș fi putut să o stric eu, e o unealtă cu care câștig o pită-pun-ceva-sub-brad, mă port cu ea precum cu oul, o cocoloșesc precum pe soață. În fine, m-am dus direct la magazin, fără să mai stau pe gânduri, fără să mă mai gândesc la service. Asta pentru că în certificatul de garanție scrie negru pe alb că dacă aparatul se defectează în mod repetat, pot cere schimbarea lui. Eu, ca omul, am cerut schimbarea lui și mi s-a dat pe loc m…mi s-a dat de înțeles că nici poveste (am și filmat momentul, îl păstrez pentru mai târziu).
După cum era normal, m-am adresat ANPC. Statul zice că am dreptate să cer înlocuirea aparatului sau banii înapoi. Și mai zice că trebuie să fiu de acord ca aparatul să meargă iar la service, pentru expertiză, să vază domnii dacă nu cumva l-am bușit pe scări sau așa ceva. Am fost de acord și cu asta. Azi am fost să verific starea petiției mele. Cei de la Altex (Iulius Mall, Cluj) mi-au spus că aparatul a fost trimis la centrul AUTORIZAT din București dar că ei (serviceul AUTORIZAT) nu pot să dea o rezoluție oficială și că aparatul a fost trimis din nou în Ungaria, la fabrică. Îmi spune angajatul ALTEX :
” Nu suntem siguri că defecțiunea îi poate fi imputată clientului dar din experiență știm că de obicei aceste defecțiuni apar în urma utilizării necorespunzătoare. Am trimis aparatul în Ungaria, cei de acolo îl vor testa iar dacă se va constata că defecțiunea i se poate imputa clientului, va fi trimis înapoi reparat, împreună cu o factură pe care o va plăti clientul. Dar, din experianță știm că de obicei aceste reparații se fac în contul garanției”
Nu știu ce înțelegeți voi de aici dar eu am tradus asta așa:
Domnule Hădean, sunteți un mare prost dacă vă închipuiți că după ce ați dat 400 de Euro pe un aparat care se defectează din trei în trei luni, o să ne pese de dvs. ori de certificatul de garanție semnat de ALTEX și de Sony România. Vă propunem să vă ștergeți în dos cu respectivul certificat, întrucât nu vă folosește la altceva și oricum, cei de la service sunt oamenii noștri și vor spune exact ce vrem noi să spună. Nu prea ne impresionează nici ANPC-ul, că dacă ne-ar fi, poate am fi tremurat cât de cât. Pe scurt, domnule Hădean, vă dorim un călduros hai sictir! și să fiți bucuros dacă nu vă punem să plătiți reparația pentru un aparat cu garanție de doi ani.
Vă spun drept, pentru că mă simt batjocorit pe banii mei, a început să-mi pese tot mai puțin de problema mea și să mă preocup tot mai mult de binele public, respectiv atenționarea clienților ori potențialilor clienți ai Altex asupra manierei lipsite de grație cu care-și tratează clienții. O să ne mai citim pe tema asta."
"De ce mă iau drept fraier cei de la Altex? Firește, pentru că pot. De azi înainte, unul dintre scopurile vieții mele e să le arăt că nu-s chiar atât de fraier pe cât cred ei. Care-i buba (scuzați limbajul neacademic) ? În luna August a anului trecut am cumpărat un aparat foto, Sony alpha 200, de la Altex Iulius Mall, Cluj Napoca. După doar două luni, aparatul a început să hârâie la pornire și la oprire, simptome însoțite de lipsa focusului. Am împachetat camera (trebuie să păstrezi ambalajul dacă vrei să pupi garanție, lucru ilegal -între noi fie vorba- și abuz tolerat de autorități) și m-am prezentat cu ea la centrul de depanare autorizat. Camera a fost trimisă la București și de acolo în Ungaria, unde Sony au o linie de producție. Am primit-o înapoi după două săptămâni, reparată dar fără să mi se spună ce probleme a avut (nu există mențiuni în fișa de service). Trei luni mai târziu, camera a început să se manifeste la fel ca înaintea reparării, din senin-din-iarbă-verde. Mărturisesc, nu mi-am pus niciodată problema că aș fi putut să o stric eu, e o unealtă cu care câștig o pită-pun-ceva-sub-brad, mă port cu ea precum cu oul, o cocoloșesc precum pe soață. În fine, m-am dus direct la magazin, fără să mai stau pe gânduri, fără să mă mai gândesc la service. Asta pentru că în certificatul de garanție scrie negru pe alb că dacă aparatul se defectează în mod repetat, pot cere schimbarea lui. Eu, ca omul, am cerut schimbarea lui și mi s-a dat pe loc m…mi s-a dat de înțeles că nici poveste (am și filmat momentul, îl păstrez pentru mai târziu).
După cum era normal, m-am adresat ANPC. Statul zice că am dreptate să cer înlocuirea aparatului sau banii înapoi. Și mai zice că trebuie să fiu de acord ca aparatul să meargă iar la service, pentru expertiză, să vază domnii dacă nu cumva l-am bușit pe scări sau așa ceva. Am fost de acord și cu asta. Azi am fost să verific starea petiției mele. Cei de la Altex (Iulius Mall, Cluj) mi-au spus că aparatul a fost trimis la centrul AUTORIZAT din București dar că ei (serviceul AUTORIZAT) nu pot să dea o rezoluție oficială și că aparatul a fost trimis din nou în Ungaria, la fabrică. Îmi spune angajatul ALTEX :
” Nu suntem siguri că defecțiunea îi poate fi imputată clientului dar din experiență știm că de obicei aceste defecțiuni apar în urma utilizării necorespunzătoare. Am trimis aparatul în Ungaria, cei de acolo îl vor testa iar dacă se va constata că defecțiunea i se poate imputa clientului, va fi trimis înapoi reparat, împreună cu o factură pe care o va plăti clientul. Dar, din experianță știm că de obicei aceste reparații se fac în contul garanției”
Nu știu ce înțelegeți voi de aici dar eu am tradus asta așa:
Domnule Hădean, sunteți un mare prost dacă vă închipuiți că după ce ați dat 400 de Euro pe un aparat care se defectează din trei în trei luni, o să ne pese de dvs. ori de certificatul de garanție semnat de ALTEX și de Sony România. Vă propunem să vă ștergeți în dos cu respectivul certificat, întrucât nu vă folosește la altceva și oricum, cei de la service sunt oamenii noștri și vor spune exact ce vrem noi să spună. Nu prea ne impresionează nici ANPC-ul, că dacă ne-ar fi, poate am fi tremurat cât de cât. Pe scurt, domnule Hădean, vă dorim un călduros hai sictir! și să fiți bucuros dacă nu vă punem să plătiți reparația pentru un aparat cu garanție de doi ani.
Vă spun drept, pentru că mă simt batjocorit pe banii mei, a început să-mi pese tot mai puțin de problema mea și să mă preocup tot mai mult de binele public, respectiv atenționarea clienților ori potențialilor clienți ai Altex asupra manierei lipsite de grație cu care-și tratează clienții. O să ne mai citim pe tema asta."
ADI HADEAN
vineri, 5 martie 2010
Tata, cum am aparut eu pe lume? :-)
Si pentru ca e o zi urata si afara ninge si e frig (cel putin la Cluj), o sa va inveselesc putin...asa...cat sa nu simtiti lipsa soarelui :-)
Asa m-a binedispus si pe mine cineva azi cu acest banc :-) si-am zis sa nu fiu egoista ;-)
Tata, cum am am aparut eu pe lume?
- Mah, fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o intalnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intalnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tarziu sa dam delete, noua luni mai tarziu a aparut un mic popup binecuvintat care a tipat din toti rarunchii: You've got a m@le!
Asa m-a binedispus si pe mine cineva azi cu acest banc :-) si-am zis sa nu fiu egoista ;-)
Tata, cum am am aparut eu pe lume?
- Mah, fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o intalnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intalnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tarziu sa dam delete, noua luni mai tarziu a aparut un mic popup binecuvintat care a tipat din toti rarunchii: You've got a m@le!
miercuri, 3 martie 2010
Hormoniada de primavara a inceput!
Nu stiu la altii la servici cum e, dar stiu bine ca la noi, unii dau pe dinafara! Si nimic nu e mai placut decat sa ai o zi buna la servici, cu mult ras si multa bunadispozitie!
E fain asa cand ii apuca strechea pe toti deodata si incep sa cante care ce...depinde de fantezia fiecaruia :-))
Hormoniada a inceput...mai cu glume deocheate, mai cu "mancarimi" la unii, la altii mancarimi de limba doar...:-))) pana la urma normalitatea e relativa...cel putin asa se spune. Unii zic ca suntem nebuni de legat, altii rad impreuna cu noi...ca de...sunt zilele babelor! Si schimbatori suntem si noi ca vremea...mai ales ca 90% din colegi sunt manzuti buieci (cum ar spune bunicu')...sub 30 de ani :-)
Important e ca parca ne-am trezit cu totii din hibernare, am revenit la numarul normal (aproape), din 4, am ajuns 9...macar atat...
Muncim cu drag, muncim cu dor, muncim cu spor...
Va doresc si voua o atmosfera super la locul de munca, spor la treaba si o primavara calda :-)
E fain asa cand ii apuca strechea pe toti deodata si incep sa cante care ce...depinde de fantezia fiecaruia :-))
Hormoniada a inceput...mai cu glume deocheate, mai cu "mancarimi" la unii, la altii mancarimi de limba doar...:-))) pana la urma normalitatea e relativa...cel putin asa se spune. Unii zic ca suntem nebuni de legat, altii rad impreuna cu noi...ca de...sunt zilele babelor! Si schimbatori suntem si noi ca vremea...mai ales ca 90% din colegi sunt manzuti buieci (cum ar spune bunicu')...sub 30 de ani :-)
Important e ca parca ne-am trezit cu totii din hibernare, am revenit la numarul normal (aproape), din 4, am ajuns 9...macar atat...
Muncim cu drag, muncim cu dor, muncim cu spor...
Va doresc si voua o atmosfera super la locul de munca, spor la treaba si o primavara calda :-)
luni, 1 martie 2010
1 Martie - Martisor
O primavara frumoasa si calda tuturor!
Martisorul sa va aduca tot ce e mai bun pe lume!
miercuri, 24 februarie 2010
Zodiac hazliu :-)
Din ciclul "NICI O ZI FARA ZAMBETE", azi va prezint un zodiac hazliu, pe care l-am gasit si care m-a binedispus :-)...cat de mult vi se potriveste, decideti voi!
Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominantă: Marte, planeta încăpăţănării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul
Personalitate: Berbecul guvernează capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto. Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele
Taur (21.04-21.05)
Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii,
Animalul sacru: vaca indiană
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are semăn - dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva. E maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia. Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, pom-star,degustător de maioneză.
Pizza magică: Rusticana
Medicamentul norocos: întăritoarele (sexuale)
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.
Rac (22.06-22.07)
Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul
Leu (23.07-22.08)
Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar I-ar strânge de gât cu maximă plăcere. Ambiţie! ca nimeni altul. Considera că a atins poziţia cuvenită doar atunci când nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.
Fecioară (23.08-22.09)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce il leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe puncte si subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1.. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie
Balantă (23.09-22.10)
Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme. Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.
Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.
Săgetător (22.11-21.12)
Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste.
Animalul sacru: grangurul
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui specialitate este datul cu bâta în baltă: scoate perle după perle cu un aer de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară şi se laudă cu vedetele de teleshopping pe care le frecventează. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. fiindcă se crede cel mai tare, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne zodia cuI doar cu 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima.. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Meseria potrivită: parlamentar, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele.
Capricorn (22.12-20.01)
Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală - mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine - în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma ... fiind din cale-afară de plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita.
Medicament norocos: antidepresivele.
Vărsător (21.01-19.02)
Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor.
Animalul sacru: ornitorincul
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă ... !
Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, guru, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.
Pesti (20.02-20.03)
Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă. Fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admira grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte.
Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominantă: Marte, planeta încăpăţănării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul
Personalitate: Berbecul guvernează capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto. Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele
Taur (21.04-21.05)
Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii,
Animalul sacru: vaca indiană
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are semăn - dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva. E maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia. Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, pom-star,degustător de maioneză.
Pizza magică: Rusticana
Medicamentul norocos: întăritoarele (sexuale)
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.
Rac (22.06-22.07)
Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul
Leu (23.07-22.08)
Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar I-ar strânge de gât cu maximă plăcere. Ambiţie! ca nimeni altul. Considera că a atins poziţia cuvenită doar atunci când nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.
Fecioară (23.08-22.09)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce il leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe puncte si subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1.. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie
Balantă (23.09-22.10)
Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme. Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.
Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.
Săgetător (22.11-21.12)
Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste.
Animalul sacru: grangurul
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui specialitate este datul cu bâta în baltă: scoate perle după perle cu un aer de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară şi se laudă cu vedetele de teleshopping pe care le frecventează. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. fiindcă se crede cel mai tare, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne zodia cuI doar cu 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima.. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Meseria potrivită: parlamentar, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele.
Capricorn (22.12-20.01)
Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală - mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine - în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma ... fiind din cale-afară de plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita.
Medicament norocos: antidepresivele.
Vărsător (21.01-19.02)
Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor.
Animalul sacru: ornitorincul
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă ... !
Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, guru, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.
Pesti (20.02-20.03)
Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă. Fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admira grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)