Zicea candva, nu demult, o prietena de-a mea ca ne gasim linistea intr-un coltisor al nostru, in visele noastre, acolo unde suntem doar noi cu gandurile noastre si unde nimeni nu poate patrunde…acolo unde fiecare poate sa-si imagineze orice, sa se simta bine, sa calatoreasca in timp si spatiu. Intr-adevar, cine spune ca n-a visat niciodata, minte!
Oare de ce s-o fi razgandit?
E asa de stresanta viata de zi cu zi, incat uneori simtim nevoia sa fim singuri. Fara aglomeratie, fara trafic intens in jurul nostru, fata telefon mobil, televizor sau calculator. Zilele astea am ajuns sa-i dau dreptate lui A. (prietena mea), cu toate ca intre timp ea s-a razgandit… Oare de ce s-o fi razgandit?
Stau sa ma gandesc cat de placuta ar fi o plimbare, pe vreme frumoasa, la tara, la munte, pe camp sau prin padure, mai ales la orele diminetii sau ale pranzului, in timpul saptamanii, atunci cand stiu ca restul lumii e la servici si lupta pe baricade :)))
Poate ca sunt putin egoista, dar asta ar fi placerea maxima. La sfarsit de saptamana, toata lumea iese, toata lumea se relaxeaza…dar in timpul saptamanii? :))) E exact ca si cu chefurile de pe vremea cand eram studenti. Le faceam lunea, martea, miercurea si joia. Pentru ca de cele mai multe ori, vinerea dupa-amiaza, cei care erau din alte localitati, plecau acasa.
Sigur ca sambata si duminica toata lumea stie sa se distreze si sa faca chef. Dar in timpul saptamanii e mai interesant…
asta ca sa fiu...
pana la capat... :)))
pana la capat... :)))Si daca nu exista posibilitatea evadarii din oras in timpul saptamanii, atunci cand altii lucreaza, exista o alta posibilitate (mult mai probabila)…o cafeluta, pe o terasa retrasa, intr-o dimineata insorita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu